Tag Archives: amintiri

Dec 22

baietii si fetele

Publicat in by

sexy librarianm-a ros intotdeauna curiozitatea (ca sa nu zic ca “m-a futut grija”) despre cum isi aleg baietii fetele si fetele baietii la virsta adolescentei. sa zicem clasa 11-12, ca ce e inainte de asta nu se prea pune de-adevaratelea.

pe vremea mea, in liceu, baietii alergau intotdeauna dupa fetele mai experimentate, si evident ca nu toti reuseau sa se cupleze cu cite una din asta. cei care reuseau erau de regula metalistii, categoria cea mai cool pe vremea aia. mai erau unii care preferau de-alea mici (clasa 8-9), “ca sa le creasca”, cum ziceau ei, si pe astia i-am banuit intotdeauna ca-s timizi si ca le e frica de fapt de “real stuff”. ma rog. astia erau hipiotii, plini de citate din morrison pe care nici ei nu le prea pricepeau.  ultima categorie, cea mai intilnita era la aia a celor care se alegeau (sau poate preferau?) invariabil cu niste fete mici, bondoace, nici frumoase-nici urite si probabil foarte sentimentale. zic. astia erau astia mai grunge-alternative… pe-astia chiar nu-i intelegea nimeni cine sint si ce vor ei de fapt. erau un soi de emo, indie de-astia de-acum.

si ete cum mi-a venit timpenia asta in cap tocmai acu’: aseara vazui pe strada un cuplu de tinerei (max anu’ 1) care se pupau de mama focului la o trecere de pietoni. el inalt, relativ bine facut da’ mai mult genu’ ala durduliu, pleata indie (de-asta cu bretonul in ochi) usor cirliontat. ea mica si bondoaca, blondut-satena, max 1.60, x-ata  si cu picioare cremwurst… poate chiar de-ala “polonez”.

Nov 19

bullshit din copilaria publicitatii romaniesti

Publicat in by

“…M-am dus la Altrom, am intrat şi am zis direct “vreau să vină patronul de mine”. Şi a apărut un tip pe care acum îl cunoaşteţi mai bine – Puiu Popoviciu. Nu m-am aşteptat!”

zice grigoriu de la tempo.

bai nene, ne lasi! (pentru cei care au deschis mai tirziu televizoarele).

de-aici.

Sep 29

prima zi de scoala

Publicat in by

se zice ca tot omul isi aminteste prima iubita, primul milion de dolari citigati prin munca, prima data la mare, prima data cu avionul, prima oara la puscarie… etc. si evident, prima  zi de scoala. stind pe buda si rasfoind catalogul cora (e o pasiune ascunsa de-a mea sa citesc cataloagele hipermarketurilor si supermarketurilor pe buda), am ajuns la un fel de sectiune cu oferte ‘back to school’. si hopa ma trazni nedumerirea: ce faceam eu acum fix 28 de ani in prima zi de scoala? cum a fost? neavind o madeleine la indemina precum marcel proust, am fost incapabil sa-mi amintesc vreo secunda din ziua aia. mergind cu descoperirea mai departe, mi-am dat seama ca cu greu imi mai amintesc ceva din celelate prime dati. asa ca stau si ma intreb, la voi cum e? va mai amintiti prima zi de scoala?

nota: intrebarea de final e deschisa, si daca va simtiti inaripati, folositi cu incredere sectiunea de comentarii. si pentru ca ma simt generos, va dau voie si la cei sub 18 ani sa raspundeti la intrebare. chiar daca aveti teoretic, 10 ani avantaj.

Aug 20

Veliko Tirnovo

Publicat in by

cred ca asta e ultimul post cu pretentii de ‘ce misto ne-am distrat in concediul de vara asta’. reiau aici precizarea ca n-am pretentii de fotograf profesionist, si pozele astea de le tot pun pe-aici (pe linga faptul ca e blogu’ meu si fac ce vrea mina mea cu el) le pun asa de sanchi, sa vada cei trei-patru cititori fideli ai mei pe unde am umblat in timp ce ei ma cautau prin onlain.

hai engioi bai pinguinilor!



May 11

copacul

Publicat in by

stiti testul ala de se da pe la diverse interviuri? cind te pun aia sa desenezi un copac, sa-si poata da ei seama – inteligentii dracului – cit de perversa e mintea ta? tot timpul m-am intrebat ce concluzii trag ei de pe urma desenului tau. eu am desenat ceva copaci la cele citeva zeci de interviuri la care am participat de-a lungul si de-a latul vietii. si de fiecare data ii desenam cu toate ramurile si ramuricile da’ fara frunze. pentru mine esenta copacului sunt crengile. de fapt asa desenez copacii de cind ma stiu. de la gradinita chiar. citeodata mai schitam asa in sictir si coroana, dar doar ca un contur. eram tare mindru de copacii mei, dar niciodata n-am aflat ce cred astia c-ar zace in mintea-mi bolnava luindu-se dupa desenele mele.

eh, uite ca mama natura m-a cadorisit cu copacul viselor mele. l-am descoperit de curind, pe plaiurile natale. si mi se pare chiar bestial. el e pentru mine copacul cu c mare.

engioi