ma las cu greu tirit, impins in vacantele in strainatate. fac un scandal monstru. arunc cu basca-n perete. insa cind ajung acolo parca-mi pare ca iarba lor e mai verde. ca aerul lor e mai usor de respirat. ca oamenii sint mai usor de suportat. ca e altfel.
anu’ asta a fost barcelona.
iaca si poze [neprofesionizde]:
alegerea bucatii muzicale nu e intimplatoare. barcelona mi s-a parut un fel de babilon, chiar si numai pentru ca poti vedea grafiti pe pereti in virsta de peste 500 de ani.
recunosc, am zburat prima data [la propriu, cu avionul] acum 2-3 saptamini. poate ca nu ar fi cazul sa m laud cu o asemenea performanta, poate pare leim pentru cititorii trendinezi ai acestui blog. poate va face placere sa va amintiti prima voastra experienta aviatica. poate nu.
mi-a placut zborul in sine (inclusiv decolarea si aterizarea) dar nu mi-a placut organizarea. procedurile complicate de pe aeroport. m-a amuzat teribil baletul stewardeselor (ala in care ti se arata cum sa folosesti echipamentul de salvare) pe care seinfeld l-a descris atit de bine: he’s dead, you’re dead, i’m gone!
engioi da fotos:
photo by [jimfrazier]
in mod cert manifest simptome ale imbatrinirii. prematur sau nu.
sau poate vad ca oamenii ‘achizitionati’ mai recent in cercul (sau patratul, rombul, pentagonul) de apropiati dispar fara urma sau nu mai ‘intilnesc asteptarile’ (sic!).
mai e deasemenea momentul sa lansez ipoteza ca de regula oamenii care nu-s in preajma ta zi de zi nu au tot atita oportunitati sa te dezamageasca si tot ce pastrezi despre ei sint amintirile frumoase.
de ce emit aceste ipoteze?!
astazi am primit un telefon cit se poate de interesant. anticipat cumva de niste investigatii superficiale. numarul doi intre prietenii din copilaria (in ordine cronologica, stiti cum e, cu statutul de ‘cel mai bun prieten’), ticuta, mi-a dat un telefon. nu ne-am mai vazut de vreo 13 ani. brusc, mirosul din sala de clasa a unei scoli mici dintr-un oras mic de provincie din vremurile ‘de dinainte’ mi-a invadat narile. imaginile din ‘filmul amintirilor’ a rulat cu viteza sporita pe tot parcursul convorbirii telefonice, desi sunetul era desincronizat cu vreo 20 de ani si continea afirmatii si promisiuni legate de prezent. am auzit cuvinte ca spania, sotie, fetita mea de 7 luni, sa-ti traiasca, eu inca nu si evident ne-am promis craciun, bere, telefon, numar adaugat in agenda, neaparat. am concluzionat in mare tromba cu ma bucur nespus ca te-am auzit si ca esti bine.
da sint nostalgic. si da, chiar sint bucuros.
astazi am mai bifat o zi reusita.
(btw, piesa asta nu se nascuse pe vremea aia!)
<!–
.dtop,.dbottom{display:block;background-color:#ffffff /* change the color of the corners here */}
.dtop b,.dbottom b{display:block;height:0px;overflow:hidden;background:#000}
.d1{margin:0 0px}.d2{margin:0 0px}.d3{margin:0 0px}.dtop .d4,.dbottom b.d4{margin:0 0px;height:0px}
–>
acuma, daca ma intrebati ce am cautat la borsec sau la sovata, pe banii mei si fara sa fiu reumatic sau ‘afectios’ de alte boli, o sa va raspund in doi peri: ca nu-s nici atit de sanatos pe cit par si ca am fost melancolic si impins de la spate de amintirile din copilaria comunista.
am fost la borsec in 1983, in 1987. la sovata am fost, cred, prin 1985-’86. in ambele cazuri, in taberele scolare, care se organizau ‘pe vremuri’ pentru copii de muncitori, tarani si (mai putin) intelectuali sau ‘cadre de conducere’.
atunci mi s-a parut extraordinar de frumos. mai ales ca prima iesire mai departe de casa a fost la borsec (eram in clasa a doua).
asa ca, mai mult curios sa vad ce mi-a placut mie acolo am purces intr-o calatorie de o zi de la subcetate (locul ‘bazei’ de vacanta) la borsec, via gheorghieni. mi-am rupt masina in doua pe un drum de 20 km pe care i-am facut in 2 ore (plin de gropi, e putin spus) plus alti 40 facuti in 15 min, in speranta ca merita.
ce am gasit acolo? nu comentez:
cu inima strinsa, dupa doua zile am efectuat aceeasi excursie de rimembar la sovata. aici a fost ceva mai bine. statiunea aia e vie, e curata, are o gramada de turisti (chiar daca multi sint din republica moldova), ai si ceva optiuni de distractie. aici am facut ceva mai putine poze, pentru ca am fost ocupat cu altele, asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvint.
ce sa fac eu acum? sa trag ‘semnale de alarma’ ca turismu’ romanesc e de cacat? sa ma organizez precum baietii de la catavencu si sa lansez vreo operatiune ‘salvati borsecul’, cu hoarde de pensionari asmutiti catre ‘frumoasele meleaguri harghitene romanesti’ unde ii asteapta nu rock si bere ci apa minerala si slagaroaie cu dan spataru, mirabela dauer sau angela similea?!
desi ar trebui sa aiba subtitlu’ ‘amintiri din vacanta: sighisoara’ postul asta e despre cum vad niste advertiseri romani sa se integreze cu festivalu’ de la sighisoara.
doar ca introducere in context zic: am ajuns acolo in ultima zi, lume multa, rockerime mai mica sau mai mare, mult kitsch (dupa parerea mea, evident), fara nici un concept clar; festivalul asta mi s-a parut un fel de ‘iarmaroc’ sau ‘bilci’ de pe vremurile mai mult sau mai putin de trista amintire…
dar sa ma intorc la ceea cu ce voiam de fapt sa va scot ochii:
parerea mea despre bannerele expuse la diverse evenimente este ca, daca nu le pui cum trebuie, mai bine nu le pui. expunere pe bani putini.
depre cele de mai sus am un set de intrebari:
– cita benzina sau ulei de motor se vinde metalistilor beti cu blugii rupti in cur de la sighisoara?
– cite credite si carduri da becereu’ acelorasi metalisti si intelectuali in devenire?
– care ar fi obiectivul de comunicare pe care il atingi cu niste bannere care acopera frumusetea, valoarea, etc. unor cladiri din alte secole decit ale vitezei si banilor electronici?
pe scurt: badvertising (cum ar zice tom peters). macar daca erau niste meshuri transparente…
iata cu ce mi-am clatit ochii, mintea, spiritul etc. in aceasta vacanta:
#flickr_badge_source_txt {padding:0; font: 11px Arial, Helvetica, Sans serif; color:#666666;}
#flickr_badge_icon {display:block !important; margin:0 !important; border: 1px solid rgb(0, 0, 0) !important;}
#flickr_icon_td {padding:0 5px 0 0 !important;}
.flickr_badge_image {text-align:center !important;}
.flickr_badge_image img {border: 1px solid black !important;}
#flickr_www {display:block; padding:0 10px 0 10px !important; font: 11px Arial, Helvetica, Sans serif !important; color:#3993ff !important;}
#flickr_badge_uber_wrapper a:hover,
#flickr_badge_uber_wrapper a:link,
#flickr_badge_uber_wrapper a:active,
#flickr_badge_uber_wrapper a:visited {text-decoration:none !important; background:inherit !important;color:#3993ff;}
#flickr_badge_wrapper {}
#flickr_badge_source {padding:0 !important; font: 11px Arial, Helvetica, Sans serif !important; color:#666666 !important;}
| www.flickr.com
|
morala: frumoasa tara avem, si ar fi bine sa fie locuita numai de unguri!