Tag Archives: corporatie

Jan 16

of, viața mea!

Publicat in by

am început ziua cu o admonestare in scris de la secretara școlii lu’ fii-meu. am făcut o cerere ca sa îmi elibereze o adeverință. si am greșit numele învățătoarei. nu e ca nu știam cum o cheama pe învățătoare, dar am confundat-o cu alta. era vineri cind am scris adeverința si mă grăbeam. m-am simțit de cacat: “cu aceasta ocazie va informam ca învățătoarea de la clasa n-a la care învața fiul dumneastra este…” s-a dus dracu’ si idealul meu de a deveni un tata model. m-am repliat totuși cind mi-am amintit ca eu plătesc rata la banca, întreținerea, facturile, hainele, benzina, mâncarea, vacantele, antrenamentele la fotbal, cărțile, si jocurile de pe mobil si consola. si consola. si mobilul. si televizorul.

nu mai am nici o răbdare pe la serviciu, cu colegii. al’ dracu’ sa fiu dacă nu repet chestiile pe care le spun de m-am saturat pina si eu de mine. mă simt ca in bancul cu moisil, care după ce i-a repetat studentului a treia oară demonstrația unei teoreme, a exclamat: “cum dracu’ bă, ca acum am inteles-o pina si eu!” bine, șeful meu zice ca are’ sa repeți de șapte ori ca sa priceapă tot omu’.

blogul asta e o varza. m-am uitat pe trafic si am văzut ca mă vizitează lume din singapore si mexic. pai cine altcineva? totuși, am bănuit ca e de la niște pluginuri pentru seo si analytics. pe care le-am dezactivat. am renunțat la idealul de a deveni influencer.

câteodată ma gândesc sa închid șandramaua pe-aici. după care mă uit ce se întîmplă cu rețelele astea de socializare, si trag concluzia ca o sa fie iar la moda sa ai blog. mă rog, teorii. prognoze. na, ca am devenit si futurolog!

am constatat ca lunea e o zi buna de făcut planuri. așa ca mi-am planificat sa fac planuri doar lunea. bine, tot din constatările vieții, știu ca miercurea si mai ales joia sunt zile bune de făcut follow up.

ma doare o măsea. de fapt vreo doua. n-am mai fost la dentist de vreo 20 de ani, așa ca mi-am făcut programare la doi, ca sa compensez.

am văzut o pisica pe casa scărilor cind mă întorceam de la serviciu azi. mă gândesc să-mi iau si eu un ciine.

citesc cărți. ascult muzica. si mai nou, podcasturi.

sa vina primavara sa alerg mai des prin parc.

Jul 17

curiozitatea a omorit pisica

Publicat in by

in calitate de mos batrin (sic!) si ramolit care a lucrat deja cu vreo citeva generatii de tineri (doua, trei) declar ca ce ma surprinde si contrariaza in acelasi timp la cei de 20-25 este lipsa de curiozitate. ca n-au chef sa munceasca pentru ca sunt oportunitati peste tot, ca sint mai concentrati pe leisure, ca au spirit civic, ca nu stiu daca e retezat sau fagaras, inteleg. bai, dar daca iti dau ceva sa faci si tu nu esti nici macar curios sa vezi cum au facut altii, cind ai informatia la degetul mare (ala cu care faci scroll pe smartfon), zau daca inteleg!

si apoi imi intorc privirea in sufragerie si ma uit la mini one care “face” lego de dimineata pina seara. si caruia ii place sa-i citesti. si care a invatat sa citeasca (mai mult) pentru ca voia sa stie cum se numesc personajele si navele din star wars. si sa socoteasca pentru ca sa vada care set lego e mai ieftin. el pare curios. inca. sper sa-l mai tina si cind s-o face mai mare.

May 25

despre sufletul comertului si brandul personal

Publicat in by

am fost azi la un simpozion. ca sa va introduc in atmosfera, doi speakeri de la o multinationala, organizator un institut cvasi-asociatie patronala, audienta din industrie, industria multi ani-lumina (dupa parerea mea) de subiectul expunerii.

am vazut/invatat doua chestii:

  • (prima) cum sa-ti valorifici la max experienta personala si sa populezi prezentarea cu povesti pe care le-ai trait; habar n-am daca pe bune sau nu, lectia ramane, asa da.
  • (a doua) daca vinzi o scula/solutie/idee despre cum clientul trebuie sa-si cunoasca clientii (business intelligence, customer segmentation, campaign management samd), primul lucru pe care se presupune ca l-ai facut este sa-ti cunosti tu insuti clientul/audienta . lectia ramane, din pacate pentru vorbitorii de azi la asa nu, pentru ca a fost evident ca nu erau conectati deloc la realitatile audientei.

nu dau nume, da’ sa stiti ca e vorba de nume cu patru perechi de coaie.

ca o prima nota personala, sau parerea mea – cum ar zice nea nicu vacaroiu, dumnezeu sa-l ierte sau nu – degeaba esti tare pe brand personal daca o dai cu mucii in fasole pe know your customer. mai ales daca know your customer e part of the job. ca pina la urma felul in care iti faci treaba spune cit de profi esti, e cum ar veni parte integranta personal branding.

a doua nota personala, cand citezi sau recomanzi o carte fa bine sa-ti amintesti corect si titlul si autorul. sau macar introdu o urma de indoiala, ceva de genu’ – “daca-mi amintesc bine, pe autor il chema…”. eroarea nu e asa de grava, am primit doua recomandari de lectura grozave, la care pina la urma titlurile erau corecte si doar la una s-a gresit autorul, deci 75% accuracy, i can live with that. de-aia n-am adaugat-o la lista brandingului personal, da’ pentru mine a contat un pic, sa stiti.

altfel, toate bune. later edit: da, sint rautacios pentru ca strugurii sint acri.

btw, am zis sa folosesc romgleza, ca asa e trendu’ in personal branding, you know…

Feb 25

zece

Publicat in by

de curind am executat zece ani “la locul de munca”. mai precis zece ani la acelasi angajator. multumesc pentru felicitari, cine stie insa daca ca e cazul.

pentru cei care-s curiosi sentimentul e foarte similar cu cel de a fi trait cu aceeasi femeie o perioada lunga de timp: te simti in largul tau dar in acelasi timp te enerveaza te miri ce mic gest pe care il face si din care tu faci cine stie ce mare tragedie. crezi ca o cunosti ca pe propriul buzunar dar din cind in cind te prinde “in offside” cu cite ceva. unele chestii pe care le faceai alta data din placere le faci acum din obligatie, ca altfel se supara. samd.

la fel si cu “copiii” – si am facut citiva, n-am stat chiar degeaba. unii au fost reusiti de la inceput, altii care au luat startul intirziat dar pin’ la urma au ajuns bine. unora le mai sterg inca mucii, altii sint la casa lor, altii “in the making”. cind sint mici sint dragalasi, interesanti si iti consuma multa energie. cind sint mari te enerveaza si iti devin antipatici. sint cei mai frumosi copii din lume pentru ca sint ai tai, desi mai schiopateaza, sint cocosati sau au bube pe fata daca e sa ii compari cu ai unora.

mda, si cum citeam mai alaltaieri pe undeva: nu a fost greu, nici n-am bagat de seama cind a trecut atita vreme, pentru ca am fost preocupat cu calatoria.

hai liberare!

Dec 07

eu scriu. tu scrii. ei, ele scriu. citeste cineva ?

Publicat in by

in alte vremuri cred ca as fi putut fi scriitor. sau scrib. sau copist.

asa de mult scriu, ca nici nu conteaza daca o fac prost sau bine. si apropos, am constatat ca rareori in mediul corporatist se scrie bine. sau macar decent (pentru ca pe la scolile noastre nimeni nu te pregateste pentru “sportul” asta, si asta e un subiect in sine).

scriu de dimineata pana seara, am tocit citeva tastaturi si parca tot nu intrevad finalul acestei activitati.

cel mai mult si mai des, scriu e-mailuri. dar si prezentari, business case-uri, rapoarte, sau memo-uri. scriu mesaje, cereri sau solicitari. scriu in outlook, in power point in excel. pe sms sau pe alte aplcatii de telefon inteligent.

scriu de mult timp. din prima zi in care m-am angajat.

de fapt scriu mai de dinainte, desi cind eram student mai “fentam” sistemul tragind la xerox cursurile scrise de colegii mei. dar chiar si pe vremea aia scriam mai mult decit

era cazul, pentru ca pe atunci nu existau asa de multe carti. ma rog, divaghez. si oricum atunci nu scriam atit de digital, in sensul ca tineam intre degete un pix sau un creion ca sa infaptuiesc treaba.

acum mai mult butonez si mai nou am trecut la ecrane tactile. scriu pe tuitter sau pe feisbuc. scriu cind maininc, cand ma uit la televizor, cind stau in cada sau pe veceu.

scriu pro-activ sau re-activ. adica scriu ca vreau eu ceva, sau raspund la ce vor altii.scriu care va sa zica interactiv.

deci scriu mult. uite de astazi de dimineata si pina acum (5 PM) scriu incontinuu. e oarecum normal pentru o zi de luni si pentru perioada asta a anului. si-apoi sa te mai miri ca dupa atita scris nu mai am timp si chef sa scriu la blog. dar iata ca totusi scriu.

scriu cu atita concentrare incit mi-a ramas inghetat pe fata zimbetul din uichendul precedent, cel mai probabil o gluma de-a lu’ ala micu’. asa ca un coleg de-al meu ma intreaba ce e asa de amuzant la ce scriu eu de dimineata intr-una. ce nu stie el (sau poate stie, dar nu l-am intrebat) e ca de cele mai multe ori scriu fara sentimente sau resentimente. scriu “ca un robot”, pentru ca dupa atitia ani de scris am “pregatite” raspunsurile si formularile de (aproape) orice fel. dar uneori mai intii rid “ca proasta” sau ma infurii la ce am citit. si dupa aia scriu ca sa raspund.

oricum, trebuie sa fiu atent la ce scriu. am citeodata tendinta sa scriu “la nervi”. si ca sa ma corectez, printe altele, imi repet ce zicea john kerry intr-un interviu: cica el scrie toate e-mailurile cu gindul ca i le citeste cineva din serviciile secrete ruse. sau asa ceva. ati prins ideea: ma pun in sosonii celui care citeste sau ar putea citi mesajul respectiv (care nu e intotdeauna numai adresantul de drept!)

deci, in concluzie, (sic!) fiti atenti la ce si cum scrieti. ca sa nu va para rau dupa aia. pentru cum sa scrieti pe e-mai de exemplu, gasiti o gramada de sfaturi pe subiectul asta la un simplu search pe gugle.

Nov 16

inveti, nu-nveti, vremea coachingului trece bai…

Publicat in by

un concept foarte trendy in zilele noastre si in zilele altor corporatisti ca noi, este coaching-ul. si nu, n-o sa va spun iar bancul cu lada de scule ci o s-o dau pe nostalgie.

cind vine vorba despre coaching, eu ma gindesc imediat la invatatorul meu, domnul dabija. as zice ca e primul coach pe care l-am avut, asta pentru ca spre deosebire de majoritatea profesorilor mei, se folosea cu rabdare de duhul blindetii si puterea exemplului ca sa ne invete pe noi, al’de mucea, sa scriem, sa citim, sa socotim si celelalte.

domnul dabija era si un apicultor pasionat si se folosea de produsul acestei pasiuni ca sa ne recompenseze din cind in cind pentru eforturile si mai ales pentru rezultatele iesite din comun. teoretic cu totii eram beneficiari ai borcanului cu miere dar in realitate doar citiva ajungeam sa ne lingem vreodata pe degete.

insa domnul dabija mai avea in aresenalul sau, pe linga rabdare, duhul blindetii, puterea exemplului si borcanul cu miere, niste “grisine” pe care le tinea inchise in fisetul sau de metal si la care mai apela din cind in cind. “grisinele” erau de fapt niste nuiele din lemn de corn sau de alun, de grosimea unui creion, pe care le folosea pentru pedepse. primeai “la palma” 5 sau 10 in functie de cit de grava era abaterea. desigur, parintii moderni ca mine ar turba de furie sa afle ca asa ceva se intimpla copilului lor in zilele noastre, dar asta e alta discutie.

ma simt nevoit sa precizez din capul locului ca, cel putin in cazul domnului invatator, aceasta masura era una de ultima instanta. treceau uneori zile, poate chiar saptamini si “grisina” nu iesea deloc din fiset.iar cind era nevoit sa se foloseasca de grisina, domnul dabija nu se simtea deloc confortabil cu situatia. se inrosea pina in virful urechilor, avea un tremurat ciudat in voce (fara a ridica insa tonul) si chiar transpira vizibil. iar noua ne era mai mult rusine decit teama atunci cind ne confruntam cu situatia.

unul din clientii constanti ai masurii educative extreme era colegul meu sorin g. era un copil maruntel, introvertit si destul de cuminte prin comparatie. nu parea a fi extraordinar de inteligent (cel putin dupa normele de-atunci) dar venea constant la scoala. cu notele era mereu la limita de trecere, si asta il facea candidatul ideal la “grisina”. provenea dintr-o familie cu multi copii si destul de saraca, ceea ce ii limita serios posibilitatile de a studia individual. rezultatul era ca mereu era prins in off side cu temele si cum in clasa nu se prindea mai nimic de el, nu evolua in nici un fel, nu inregistra parca nici un fel de progres. pe la sfirsitul clasei a doua parea ca stie cam la fel de mult cit in clasa intii. sau poate stia dar nu voia s-arate.

lui sorin ii era frica de “grisina”. cind il scotea in fata stia ca inevitabil si-o va lua, fie pentru ca nu-si facuse tema, fie pentru ca nu-si invatase lectia, fie ca si-o invatase (rar!) dar stia ca nu va putea raspunde corect intrebarilor. drumul pina la catedra era un chin si parea ca dureaza o vesnicie, iar cind ajungea acolo era rosu pina in virful urechilor si uneori tremura. de partea cealalta, domnul dabija la fel de rosu si cu vocea si miinile tremurinde ii aplica pedeapsa cu o graba vizibila. momentul era penibil si trebuia cit mai repede consumat.

nici “grisina”, nici repartizarea lui sorin in banca cu elevii cei mai buni, nici orele state dupa program pentru a-l ajuta la teme, nici discutiile cu parintii pentru a-l ajuta sa gaseasca ceva mai mult timp acasa pentru studiu si nici alte metode n-au facut din sorin g un elev stralucit. mai incolo nu-mi mai amintesc ce s-a intimplat cu el, dar sint convins ca nu s-a transformat intr-un armasar ca in poveste.

a ramas tot mirtoaga, pentru ca oricit de bun ar fi coach-ul, si oricit de corect ar fi aplicat programul de coaching, pentru rezultat e nevoie si de disponibilitatea si de capacitatea subiectului, a invatacelului. care uneori nu sint acolo. iar daca nu-s acolo, nici mierea si nici grisinele nu te-ajuta.

disclaimer: acesta e un pretext pentru inca un acces de nostalgie. am amestecat voit concepte corporatiste de coaching si motivare a personalului. nu am tinut mortis sa reinterpretez metafora cu batul si morcovul de care probabil v-ati saturat. incerc de fiecare data o mare dezamagire cind constat ca am dat-o in bara cu coaching-ul. dar asta nu ma face sa renunt ci sa-mi doresc sa devin mai bun.

Nov 02

25 de sfaturi esentiale pentru corporatisti

Publicat in by

tot timpul m-am intrebat de unde se inspira toti gigeii contra in lupta lor contra neuronilor oamenilor bine intentionati (asa ca mine, sic!) din corporatii. n-am aflat inca, insa asemenea baladelor stramosesti de la noi sau de la altii, cred ca arsenalul e rezultatul secolelor de experienta si folclor transmis pe cale orala. niste baieti (cia) le-au cristalizat prin 1944 intr-un manual de bune practici, desecretizat.

am extras, tradus si adaptat ad hoc, urmatoarele:

(1) insistati in a face totul pe “canalele” oficiale. nu permiteti scurt-circuitarea lor pentru accelerarea deciziilor.

(2) tineti “cuvintari”. vorbiti cit se poate de des si cit se poate de mult. faceti-va “inteles” prin intermediul anecdotelor si intimplarilor personale.

(3) ori de cite ori e posibil, escaladati problemele catre comitete in vederea analizei si evaluarii in amanunt. organizati comitete cu cit mai multi membri, niciodata mai putini de 5.

(4) aduceti in discutie aspectele nerelevante, cat mai des cu putinta.

(5) insistati asupra formularilor exacte in comunicare, minute sau rezolutii.

(6) aduceti in discutie aspectele asupra carora s-a decis in ultima intilnire si incercati sa ridicati obiectii cu privire susenabilitatea si aplicabilitatea deciziei.

(7) indemnati la “prudenta”. fiti “rezonabil” si indemnati-va si colegii sa fie “rezonabili” si sa evite graba pentru ca aceasta le-ar putea aduce neplaceri si dificultati in viitor.

(8) acordati o deosebita atentie aspectelor legate de proprietatea/asumarea deciziei – chestionati daca o astfel de actiune este de resortul/jurisdictia grupului sau daca este in conflict cu politica generala sau cu o entitate ierarhica superioara.

(9) solicitati insdtructiuni scrise.

(10) “interpretati” gresit ordinele. puneti nenumarate intrebari sau initiati o corespondenta vasta cu privire la instructiunile primite. obiectati cu privire la ele ori de cite ori se poate.

(11) faceti tot posibilul sa intirziati livrarea instructiunilor. chiar daca o parte din instructiuni sunt gata in prealabil nu le livrati pina nu aveti tot setul complet.

(12) nu solicitati inlocuirea de materialelor pana cand stocul existent nu este (aproape) terminat, astfel incit si cea mai mica intirziere in livrare sa poata cauza intreruperi de activitate. (aici, in caz ca nu va ajuta imaginatia, ginditi-va la hirita de xerox sau tonerul de imprimanta).

(13) solicitati numai materiale (merge pentru orice fel de livrabil, din nou va indemn sa fiti creativi!) de cea mai buna calitate, greu de procurat. daca nu le puteti obtine, contestati/disputati solutia care vi se propune. atrageti atentia ca materialele inferioare duc la ca rezultate inferioare.

(14) atunci cind alocati sarcinile in cadrul unui proiect, incepeti cu cea mai putin importanta. veti vedea astfel ca personalului mai ineficient ii vor fi alocate task-urile mai dificile.

(15) [asta e una din preferatele mele!] insistati asupra perfectiunii in cazul produselor/componentelor/activitatilor/livrabilelor neesentiale: solicitati refacerea chiar si a celor cu cea mai mica imperfectiune. treceti cu vederea alte defecte care nu sunt evidente la prima vedere.

(16) cand instruiti oamenii noi, dati-le instructiuni incomplete sau ambigue/inselatoare/interpretabile.

(17) [ha-ha! inca o preferata de-a mea!] pentru a scadea moralul si odata cu el productivitatea, fiti indulgent cu personalul ineficient; acordati-le promovari nemeritate. discriminati personalul eficient; criticati-le nejustificat munca.

(18) tineti intilniri/sedinte/conferinte atunci cind e treaba multa si situatia e critica.

(19) multiplicati la nesfirsit formularistica.

(20) multiplicati procedurile si avizele necesare in emiterea de instructiuni, plati etc. oamenii vor trebui sa solicite aprobare pentru orice activitate ar vrea sa intreprinda.

(21) aplicati procedurile pana la ultima virgula.

(22) lucrati incet. ginditi-va la cum sa multiplicati numarul de activitati necesare pentru a duce un lucru la bun sfirsit.

(23) intrerupeti-va din lucru oricit de des posibil. gasiti tot felul de scuze [aici va las sa fiti creativi!]

(24) faceti-va treaba de mintuiala si dati vina pe echipamente si sisteme. plingeti-va ca acestea va impiedica sa va faceti treaba cum trebuie.

(25) nu transmiteti niciodata cunostintele si deprinderile colegilor mai noi si mai putin instruiti.

inca o dovada ca marile idei dainuie peste timp!

Sursa:
[Simple Sabotage Field Manual, Cap 11 General Interference with Organizations and Production, pag 28]. am descoperit lista de sfaturi practice intimplator, via @BodilUK