Jan 08

douamiinoua

cum zice unu’ din cei 4-5 cititori, in ultima vreme scriu rar. recunosc, scriu rar, dar ma straduiesc sa fiu la zi cu cititu’. ce poate fi mai des intilnit ziele astea decit bilanturi pe doua mii opt si rezolutii pe doua mii noua? rezolutiile astea sint niste chestii care se aseamana cu niste obiective sau cu niste planuri sau cu niste dorinte ale rezolutionarilor. am citit chiar ca e indicat ca rezolutiile sa fie SMART. haide, ca stii ce inseamna SMART! Sustainable. Measurable. Achievable. Reliable. Time lined (pentru T e o varianta prescurtata de mine). de exemplu nu e suficient sa zici: ‘imi propun sa ma ingrijesc de gospodarie’. trebuie sa zici daca poti, daca stii. cum anume vrei matale sa te ingrijesti? in ce cantitate? de cite ori dai cu matura? cit de bine? ce cantitate de praf pe rafturi consideri ‘tolerabila’. etcetera.

eu imi incep anul in vacanta de ceva vreme. adica de vreo 3 ani. e bine. cum zicea cineva, de multe ori zici ca ‘de la anul, aka 1 ianuarie, ma las de fumat’. sau ‘ma apuc de invatat’. eu de la 1 ianuarie stau. unde mai pui ca in decembrie sint asa de preocupat de unde fac rost de cadouri ca nu apuc sa fac bilantul. si ca tot veni vorba, bilantul se depune de companii prin martie. deci mai am timp pina atunci sa-mi fac bilantul. bine, rautaciosii mai capitalisti, or sa spuna ca bugetul pe anul urmator (cum ar veni rezolutiile) se face in noiembrie. cel tirziu.

acum ceva nopti am visat ca fusesem condamnat la moarte. cum mi se intimpla adesea, visele mele sint usor interactive, adica mai exact, nu sint niste filme care se deruleaza si la care eu sa fiu spectator. noo! am oaresce amestec vag-constient, si daca visul e de-ala de dimineata, concluzia finala imi influenteaza starea pe toata ziua. noroc ca visez rar. imi vine acum pe moment sa zic ca am niste vise challenging. si ca sa revin la visul cu condamnarea la moarte: pe final, chiar inainte sa ma trezesc de-abinelea, mi-am dat seama ca visul se petrecea in romania si ca in romania nu exista pedeapsa cu moartea. si uite-asa, ceea ce ar fi trebuit sa fie un cosmar, s-a transformat intr-o mica victorie. m-am trezit cu impresia ca-mi biruisem visul. ca-l descalificasem. ca-i desfiintasem esenta. ce legatura are asta cu rezolutiile pe doua mii noua? absolut niciuna.

noi sa fim sanatosi, ca boala vine singura!

Oct 16

briza financiara

mie imi place in romania pentru ca nu ma plictisesc. sau ma plictisesc arareori. cel mai misto eveniment zilele astea este criza financiara. da’ nu aia americana ci aia autohtona.

de exemplu, mi se pare cul ca un gagiu care se ocupa de ceva bizniz onlain iese pe la teve, reviste, ziare si cine-l baga in seama si expune un fel de ‘gidul supravietuitorului de criza financiara’. da-mi voie sa ma indoiesc de faptul ca e cel mai indreptatit sa o faca.

aseara am iesit in oras. ce sa vezi. la masa noastra s-a discutat despre criza financiara. la masa alaturata bancile dadeau faliment una dupa alta. era fan. ne rideam. habar n-am cine a inceput. noi, neste ‘flacai’ de 30 si citiva anisori, sau batrinii de la masa de-alaturi la un pic peste 20. c’mon! s-au terminat subiectele cu muzica fete si voie buna?!  cit de trist e ca la douj’de ani sa vorbesti de criza asta de pe ual strit? si sa te dai si un fel de profet al apocalipsei?! uite de-aia nu ies io in oras.

un nene taximetrist ma intreaba ieri: dom’le e adevarat ca daca iei bani de la o banca si aia da faliment, nu trebuie sa dai banii inapoi? imi detaliaza apoi contextul, povestindu-mi cum un client de-al sau i-a zis sa se duca la nu’s ce banca sa ia credit ca aia o sa dea faliment si el o sa ramina cu banii imprumutati, o sa se imbogateasca pentru ca nu o sa-i mai dea inapoi. l-am sfatuit ca e mai intelept sa joace la loto. bine, la loto joc de douazesiceva de ani si n-am prins decit cel mult patru numere.

absolut fara nici o legatura, sa va zic si de criza politistului. intelectuala, nu financiara. deci se facea ieri, cind o doamna aflata prima la stop, refuza sa treaca pe galben si opreste regulamentar la semafor. un politist, in uniforma, intr-o masina cu insemne (de-aia logan, alba, pe care scrie politia) injura de mama focului (pe mute ca nu se auzea ce zicea el acolo avind geamurile inchise) si claxoneaza asijderea (pe extra-loud de data asta, pentru ca masinile pe care scrie politia au niste claxoane destul de penetrante si se aud in afara). uite asa scriind mi-a venit ideea: pentru bucurestenii pasionati de claxonat sa se faca masini cu claxoane care sa se auda inauntru mai tare si foarte incet afara!

Jul 17

stirea, pixul si organul [se intoarce]

ieri am fost martorul recircularii stirilor in natura. doamna iuliana galateanu de la curentul (pe care o citeaza si bank news) publica miercuri 16 iulie 2008 un articol despre cum nu cumpara romanii sampon si cum se distreaza ei la maximum la moluri. evident, doamna (ca altfel nu pot sa-i zic!) isi incepe articolul cu “potrivit unui nou studiu gfk…”, si evidaman ca se simte indreptatita, ca o profesionista desavirsita intr-ale studierii comportamenului consumatorului, sa-si dea si cu parerea despre corectitudinea datelor si metodologia utilizata. probabil ca aplombul vine chiar de la faptul ca dumneaiei a transpirat vreo 10-20 de minute sa dea copy-paste la un articol din evenimentul zilei (pare-se publicat cu o zi inainte, adica marti 15 iulie 2008), pe care l-a parfumat cu multa noutate (ca doar asa incepe articolul) si sictir propriu (la o analiză mai atentă a datelor, există nişte contradicţii flagrante, zice doamna). ceea ce poate dumneaei nu stia e ca si cei de la evz au luat articolul de pe un site al freedom house (cel putin asa pare) care l-a luat de pe site-ul cna (care se pare l-a publicat in noiembrie 2007) si care l-a luat (sau primit) de la gfk.com. din articolul postat pe freedom house aflam insa ca studiul a fost facut la inceputul anului 2007.

ati prins scamatoreala?

habar n-am cum trebuie sa fie meseria asta de jurnalist, mai exact cum ar trebui sa se faca by the book. cu siguranta insa ca daca as avea ziarul meu, televiziunea sau radioul meu sau portalul meu de stiri, nu m-as apuca de un asa demers jurnalistic (nu-i asa ca suna misto demers jurnalistic?)pentru mine un jurnalist, fie el si debutant sau incepator, trebuie sa fie sau sa se straduiasca din rasputeri sa fie profesionist. ca orice alt om care prectica o meserie. Poate chiar mai mult decat atit, pentru ca este un formator de opinie (da, alta sintagma cul!) stiu, si profesionist e unul din cuvintele care nu mai au nici o semnificatie, pentru ca ni-l vintura toata lumea pe la nas la ore de maxima audienta.

sint insa un consumator de media. vrind-nevrind. cind dau peste cite un demers jurnalistic de felul asta, aleg sa nu mai utilizez sursa cu pricina. si uite-asa ajung astia sa vinda dividiuri cu romica puceanu si gica petrescu in loc de ziare. asa ajunge bacalaureatul eveniment national, iar perlele de la bac sint in fiecare an cite o saptamina in toate ziareleiaca-ta ma trasni si concluzia: adversarul presei scrise nu este presa on-line sau blogurile, ci chiar presa scrisa. adica baietii cu pixurile. pentru ca astia produc articole pe metoda ‘din gura-n gura pina-n fund la taxatoare’.

stiu, sint unu’ care are blog si vrea si el sa atraga atentia. si da, scriu cu fara litere mari c-asa vreau eu!

update: evenimentul zilei a refacut articolul, precizand sursele si aducind si clarificarile necesare. pe cel modificat il gasiti aici.

Jun 25

mama lui de retail!

ca in romania oricine se pricepe la orice nu mai e o noutate. da’ totusi! m-am plictisit de to’ felu’ de guru in to’ felu’ de domenii!

ultima noutate pe care am aflat-o din cover storiu’ din ultimul numar al revistei noilor tendinte in afaceri e ca grupul louis delhaize opereaza in romania atit hypermarketurile cora cit si supermarketurile mega image.

pentru cei cinci cititori ai acestui blog care nu stiu cine-i delhaize group si cine-i louis delhaize group, nu are prea mare importanta. da’ pentru un gagiu care scrie un cover stori intr-o revista cit de cit rasarita de bizniz, chiar si din romania, ar trebui sa aiba. mai ales ca informatia e la liber si pe gugle si pe uichipedia. cum? pe meniu la bambu nu zice nimic despre asta?

gluma e un pic amara, pentru ca io chiar credeam ca in presa cu profil economic lufturile de genul asta sint ceva mai rare. insa am mai citit uichendul asta si un supliment capital facut cu picioarele, in care brandul esprit era ba german, ba american (depinde de pagina); si nu’s ce franchisa era pe primul loc la nu’s ce domeniu cu zero reprezentante…

sau le-au intrat mintile-n vacanta? caldura mare, mon cher!

Jun 14

laptoppsihoza

laptop.jpeg recunosc ca nu stiu cum a inceput. insa cred ca de la celebrul omul cu laptop-ul de la antena. nu-i asa, domnu’ gidea? mai apoi, am bagat de seama ca sint si altii. la mai toate emisiunile de stiri sau talk show-uri hop si un laptop in fata personajului principal. laptop-ul a napadit televiziunile din romania. nu ca ar fi ceva in neregula cu asta. laptop-ul poate inlocui cu succes un prompter. cu toate acestea, pe cnn n-am vazut atitea laptop-uri.

mai zice o stire ca fiecare elev de clasa a noua trebuie musai sa primeasca, si evident ca statul se va ingriji sa si primeasca, un laptop.  nu ca e ceva in neregula cu asta. laptopul poate inlocui cu succes cele 15 kile de carti pe care trebuia sa le caram noi pe vremuri in ghiozdane.  fuarte tare!

acum citeva zile, trecind pe o strada din vecinatatea garii de nord, intr-o curte de unde iesea cu miros  caracteristic, doi cetateni in maieu si slapi, stateau la o masa cu un pet de bere si un laptop. nu ca ar fi ceva in neregula cu asta. un laptop poate inlocui cu succes un casetofon sau CD player la care sa asculti manelele preferate.

pe la terasele mai mult sau mai putin de fitze din bucuresti e cel putin un macbook intre celelalte laptop-uri de pe mese. se iese la bere cu laptopul. nu ca ar fi ceva in neregula cu asta. acum ceva ani (3-4-5), cind iesieai la bere era musai sa-ti pui pe masa ca element de distinctie sociala, unul-doua telefoane mobile, un breloc de chei de masina  adecvat locatiei. ia-ti laptop-ul cu tine. e mai practic. si obtii aceleasi rezultate.

seara, inainte de culcare, iti iei laptop-ul in pat. precum duduia din imagine (ma rog, ea nu pare inainte de culcare, dar sa zicem). te dai pe hai faiv sau stai pe chat cu cea mai buna prietena. nu ca ar fi ceva in neregula cu astea. chiar daca in timpul asta ai putea citi o carte (bine, fie ea si de cohelio).

deci care-i treaba cu laptopul? ce-am vrut sa zic? n-am laptop. inca. sa fie invidie?