post-uri pe acelasi subiect: sumar executiv* de vacanta, am plecat dar m-am intors, intro: oradea ruleaza, interludiu: baile cu apa calda si placutele de frina
leitar edit (15 Aug 2007, orele 15:57): ia va rog faceti liniste acolo in spate! sa va mai povestesc depre budapestani.
asadar, la budapesta, cel mai mult mi-au placut… de fapt, cel mai mult mi-a placut dunarea. dunarea curge bine mersi prin budapesta, iar budapestanu’ de rind trebe ca-i foarte mindru de dunarea lui. ca dunarea curge prin budapesta stiam de la geografie. alta-i insa situatia cind te vezi cu dunarea la fata locului.
imi permit sa fac o paranteza sentimentala, ca sa intelegeti cit de subiectiv sint. mic copchil fiind, in vizitele mele la galati, la unchiu’meu, abia asteptam sa merg sa casc gura la dunare. unchi-miu locuia la 5 min de mers de faleza dunarii, si eram in culmea bucuriei cind ma lasau si pe mine sa stau singur, in cur pe malu’ dunarii sa casc gura la apa. si-acu’ ma intreb de fapt de ce eram atit de fascinat de apa asta. cert e ca mi-a ramas piticu’ de dunare in singe. si acu’, la virsta asta imi place sa ma uit ca proasta la valurile dunarii. paranteza inchisa.
am mincat: la budapesta doar o data ‘in oras’. n-am stat decit o zi, si preocupat cu cascat gura la popor si asseturi imobiliare, am lasat-o mai moale cu culinareala. da, recunosc: am bagat in mine un hamburger cit toate zilele de la burger king. ce, voiam si io sa gust, macar odata-n viata. mi s-a parut ca are un gust ceva intre pirjoalele moldovenesti si mici. am mai mincat doi covrigi, cica traditionali (si relativ scumpi) desi n-am vazut nimic traditional la ei…
n-am baut cafea la budapesta.
cazarea-n budapesta: la o pensiune intr-un fel de suburbie, la 10 min de autostrada. suburbiile budapestei arata a suburbii. nu a pipera. asta doar ca sa clarificam.
sa te dai cu masina in budapesta: ceva de vis pentru un bucurestean. semnalizarea cu indicatoare e okay, da’ nids impruvment (prin comparatie cu austria, nu cu romania). parcarea mi s-a parut scumpa. e drept, am parcat in centru. soferii din budapesta nu claxoneaza la semafor. urcarea spre buda la ora de virf(pentru cei care n-au tras foloasele invatamintului de stat: buda + pesta = budapesta) a fost ceva mai aglomerata, insa nu se compara cu orele de virf din bucuresti. si a meritat. buda, sau ma rog, ce oi fi vazut io din ea, pare mai degraba partea de high class. sau asa o fi fost pe vremuri macar, pentru ca ce case am vazut pe-acolo…
budapestanii sint in general neste oameni ocupati, adica se vede ca muncesc. am vazut ca erau unii de-o frecau pe la cafenele, insa cred ca erau turisti. altfel, par neste oameni neinteresanti…si neinteresati, adica ceva mai individualisti. nu i-am vazut stind pe strada de vorba sau vorbind la mobil pe strada. oare de ce?
aaaa… ce-ar mai fi de spus?! da. concluzia dupa o zi si-o noapte (de somn) in budapesta: cind mai vin la bucuresti cintaretii aia debusolati care zic ‘buna seara budapest!’ la inceputul concertului, budapestanii sint cei care ar trebui sa se simta jigniti. in nici un caz noi, bucurestenii!
era sa uit: apa in budapesta (ma refer la asta imbuteliata) nu prea-i buna. de-aia or fi vrind oare harghita?
original post: below
astia or fi burapestanii?! ca budapesta nu se vede.
enjoy da miuzic…
an franse?!
sau spiciles, ca suna mai bine (da’ totusi live!):
acum ma duc la culcare.
revin cu episoadele urmatoare.
