Tag Archives: romania

Mar 29

sus chilotii! jos esarfa!

Publicat in by

pentru ca  n-am mai iesit demult in salbaticie, astazi o sa va povestesc despre un eveniment cultural. si nu neaparat despre eveniment, care a fost chiar dragut, ci despre acesti oameni care l-au inconjurat. de fapt nu despre oamenii care l-au inconjurat ci despre esarfele care au inconjurat giturile oamenilor care l-au inconjurat. despre ce este vorba, ca sa zic precum nea nicu vacaroiu: aproape ca am pierdut din vedere evenimentul despre care am renuntat sa va mai scriu aici din cauza unor esarfe de la giturile unor oameni. asadar, esarfe roz, gri, maro, violete, rosii, magenta, cyclam, uni, cu patratele, cu buline, mai groase mai subtiri, mai…

nebunia a inceput inca de la inceput (normal nu?) cind asteptam cuminti la usa operei nationale (bucuresti, pentru cei din provincie, sic!) pentru a se ‘da drumul’ la vanzarea de bilete. ca deh, n’avuseram (sau ‘n-avuram’?) timp sa cumparam cu ‘rezervare in avans’. deci cum stateam noi asa cuminti la usa, apare piersicul junior (am aflat noi mai tirziu ca el era un fel de tartore al evenimentului cu pricina) cu o esarfa la git. n-am bagat de seama esarfa, ca deh, era prima care o vazusem. intrati in sala insa ne-am simtit brusc inconjurati. sau, ca sa fie mai corect, ‘invaluiti’ de oameni cu esarfe. cum va spuneam, biletele le-am luat de la intrare, motiv pentru care evident ca am prins locuri proaste, adica acolo sus la balcon. cine a mai dat pe la opera (macar asa la vinatoare de gagici – sa stiti ca se duc fete frumoase la opera, nu numa’ ochelariste acneice!) stie ca acolo sus la balcon, iarna-i fix ca vara. cald nene! dar esarfele nimic! au rezistat stoice la giturile firave delicate ale intelectualilor (?) desi transpiratia poate ca le siroia pe fata… ma rog, poate chiar asta-i schepsisu’: transpiri si te stergi cu esarfa!

cu esarfele adinc infasurate-n creier (se poate oare sa infasori ceva ‘adinc’?) ajung acasa. pe la unu’, pe tevere cultural (unde nu am nimerit din greseala, sic!) dau peste o emisiune (in reluare) in care o domnisoara (sau poate chiar doamna) vorbea despre evenimentul de la care tocmai ma intorceam intorsesem. cum ar veni dumneaei era din partea organizatorilor. poate de aceea (sau poate nu) si aceasta domnisoara culta purta evidaman la git, o… bineinteles. esarfa. parca a dumneaiei era un pic roz-magenta, asa…

v-ati prins sau nu, cu esarfa-n cap am ramas tot uichendul. faceam ce faceam si tot la esarfe ma gindeam. duminica pe la prinz (cred) am ajuns la concluzia ca esarfa este apanajul fanilor lu’ piersic junior. chestie care a avut, ce-i drept oleaca la baza ca si piersicu’ senior purta mai mereu pe umeri un fel de esarfa. parca a lui era mai catre fular. deci fanii lu’ piersic junior poarta esarfe la git precum poarta fanii metallica tricouri negre si pantaloni asijderea! dar…

inevitabilul s-a produs abia azi, pe la prinz. sau sa fi fost mai tirziu oleaca? ori poate mai devreme? ma rog, ciocoflenderilor, pe la prinz sa zicem, vad la o colega de birou pe birou o revista mondena. arividerci or smth. scuip temeinic intre aratator si degetu’ mare (de la mina) si incep sa rasfoiesc revista. care spre marea mea stupefactie era plina de poze cu fete si baieti (de-astia mai ‘mondeni’, stiti la ce categorie fac referire) care aveau la git toooooot felu’ de esarfe. zic ‘opa! esarfa-i de fapt in trend!’

ei, si uite-asa mi-am stricat io toata ziua de luni, si am ajuns acasa cu sistemu’ de valori raschirat in toate directiile, fata! drept pentru care iti propun modelul de esarfa ‘aicisea enclozat‘ si-ti promit ca n-o sa mai dau prin salbaticie prea curind. ma inchid in casa!

Feb 19

arena pieilor

Publicat in by

dupa ce acum ceva vreme un alt leotard, pardon leopard a pus lacat pe biznizu’ lui de antreprenor mioritic de succes (ma refer la reteaua aceea de magazine de vanzari electrocasnice), azi citesc inca o stire asemanatoare, cu alt leopard. pentru ca stii cum e, pe-afara (la teveu) e vopsit gardu’, inlauntru-i leopardu’. sau cum ar veni, oamenii erau ocupati sa se dea-n poza la tembelizor in loc sa se ocupe de treaba lor serioasa.
urmeaza oare si altii? poate ca da, pate ca nu.
unde se duc leii din arena cind se duc?

Nov 06

ratacit printre cuvinte

Publicat in by

cred ca nu-s foarte original cu titlul asta. oricum scriu un post care e menit doar sa tina blogul asta in viata. poate ca viata e un pic cam mult spus, deoarece (sau pentru ca) viata blogului e mai degraba o coma… sau poate ca si viata omului tot un fel de coma e pentru unii? bai nene da’ stiu ca-s profund. oricum, pina vine mos craciun (desi-l astept de la trei ani – si el e bulangiu, nu vine – zice ca nu are bani – la anu’ si la multi ani!), cred ca o sa mai pun cel putin un post pe tema alegerilor dupa ce ele vor fi trecut, post care cel mai probabil va contine trei puncte de suspensie si in mod obligatoriu un cuvant plus semnul exclamarii. neaaaaah! sigur uit pina atunci ce-am promis aici si acum.

da’ uite ca ma lungii cu vorba, desi n-am zis mare lucru. mi-e dor de vremuriel in care aveam ceva de spus, fie ca esam constructiv sau vehement. pur si simplu aveam ceva sa va spun. acum oare de ce nu mai am? o fi de la depresia de toamna? nooo. nu-s depresat pentru ca n-am vreme. si totusi am pierdut acum, aici, 5 minute postind o insiruire de cuvinte fara nici un sens pentru voi.

copii, voi sa nu faceti ca mine. zice-se ca atunci cind scrii sau spui ceva in public (si blogul intra tot in categoria asta) secretul e sa scrii pe teme interesante, adica_care (sic!) sa-i intereseze pe altii. se mai zice ca tre’ sa dai din tine neaparat continut original. cam cum ar veni, sa creezi. se mai zice ca frumos ar fi sa o spui in mod responsabil. cu coaie adica, sau altfel spus constient de efectele ce le pot avea cuvintele tale. asta daca vrei neaparat sa fii critic. poti fi si pozitivist, ‘optimist’ (bre, o fi si cuvintu’ asta trademark in blogosfera mioritica?) si-atunci n-ai o problema cu coaiele. poti sa faci recenzii la masini sau telefoane. poti sa vinzi castraveti la gradinari. poti sa fii expert intr-un domeniu pe care nu-l cunosti mai deloc. poti sa fii roman neaos.

hai romania, te iubesc, minca-mi-ai!

ia uite de unde am ajuns si unde am plecat. pardon, vitza vercea….

btw, am deschis un blog cu poze. nu de-ale mele, ca nu-s priceput. da’ stiti cum se zice: o poza face cit o mie de cuvinte.

Aug 10

patlagele? castraveti?

Publicat in by

… dar avem si aici, in Romania! [cum suna o reclama timpita, de-acum citiva ani!]

care-i treaba cu patlagelele si castravetii? pai te clarific asap: m-am intors dintr-o scurta vacanta bulgareasca. si cum nu stiu daca am timp, chef sau vreun interes sa te mai alimentez cu poze de calatorie, iti zic pe scurt ce are Bulgaria in plus si nu are Romania, asa privit prin ochii calatorului de scurta durata.

unu. romania nu are panouri cu bruce willis facand reclama la o vodca poloneza. in schimb pe drumurile bulgaresti gasesti cacalau. ca in poza din imagine! (sic!) evidaman ca atunci cind le-am vazut am crezut ca-i furaciune ordinara (cum ar veni ca bulgarii/polonezii au folosit imaginea fara stirea megastarului), si i-am banuit pe vecinii nostri bulgari ca-s mai hoti ca noi. aveam motivele mele, dar nu mai are rost acum sa le insir eu aici. regret si imi cer scuze pe aceasta cale rudelor mele de singe (zice-se ca bunicu lu bunicu era de pe undeva de la sud de dunare. bulgarii neaga vehement acest lucru, prin vocea unui politist care mi-a dat ‘amenda’ pentru spiding si care a zis ca numele meu i se pare mai degraba sirbesc). acu’ ma intreb cit a fost scoru’ platit de polonezi. sau francezi, ce dracu’ or fi.

doi: blocuri comuniste are si romania. blocuri comuniste pictate cu megastaruri rock n-am vazut pe la noi, da-mi de stire daca apar. megastaruri metaliste, nene! Joey De Maio, Lemmy (asta nu are nevoie de nume de familie!) si Dio sint doar citeva portrete (un portet egal 2 etaje de bloc pe inaltime) pe care le-am vazut din fuga masinii. n-am apucat din pacate sa pozez vreunul. le poti vedea la Kavarna, unde cica e si un festibal metalist in fiecare an (de asta stiam, de blocurile pictate nu). iaca un link inspirational, daca dorim, de la radio patlagicata, de prin 2007, cu poza lu Coverdale. e adevarat, una mai buna gasesti pe articolul din wikipedia.

ma gindisem initial sa pun trei motive. pe-al treilea il las pe alt’data. cine stie cind…

Jun 15

evenimente [semi]culturale

Publicat in by

habar n-am cum ar trebui sa arate un eveniment de genul celui de pe strada arthur verona. nu ma pricep nici la arta, nici la cultura, si pe de-asupra am devenit ancul in ultima vreme. poate chiar am o mentalitate mic burgheza care nu cadreaza cu porttretul soios al lui che . si de la il comandante pina la miros nu mai e decit un pas. chiar asa: cum ar fi trebuit sa miroase la strit dilivari? ca io am batut duminica strada de la un cap la altu’ si pe unde mirosea a bere, pe unde a pishat, pe unde a transpiratie pe unde a spray de vopsit peretii. ba mi s-a parut la un moment dat ce mirosea si a iarba. deci sa revin. nu mi-a placut nici cum mirosea si nici cum era. mai rau e (poate doar pentru mine) ca nici n-am priceput ce-a vrut sa fie.

May 13

va plac(e) tara in care traim?

Publicat in by

oare e haios sau din contra faptul ca un partid important si de la guvernare participa la campania asta (pentru ce alegeri o fi ea, cred ca europarlamentare) cu un slogan imprumutat de la o beutura slab alcoolizata cu al carui target nu ma identific (desi reclama cu piticii mi s-a parut cul):

PD-L la bine si la greu!

si

Bucegi, la bine si la rau!

Cam cit de seriosi sint baietii si fetele de la partidul respectiv si cit de intentionata e asocierea mistoului vis-a-vis de ‘normele astea europene’ cu alegerile europarlamentare? uite, eu am pus-o de exemplu pe-asta cu mazarea, dar el gasiti si pe celelalte pe iutub :

Si iata si spotul de campanie marca giempi:

Aud? Ride cineva acolo in spate, gaozarilor!?