Tag Archives: romania

Dec 22

25 de ani mai tirziu

Publicat in by

desi am semnat azi mai multe hirtii (obisnuiesc sa-mi pun data imediat sub semnatura, indiferent ce semnez), am realizat ce data e azi, 22 decembrie, abia la ora 5 pm frunzarind twitterul.

si mi-am adus aminte ca fix acum 20 25 de ani, pe la ora 3-4 pm, in orasul de provincie in care m-am nascut, incercam sa potrivesc antena la tv “pe moscova”. sau “pe chisinau”, nu-mi mai amintesc exact. din greseala am nimerit pe tvr fix la faza celebra in care dinescu si caramitru intrind in studio cu o gasca de vreo 10-15 oameni, depanau cruci de zor si strigau “am invins”. habar n-aveam atunci cine-i dinescu, si vazindu-l pe caramnitru acolo am zis ca trebuie sa fi fost o piesa de teatru, altfel nu se explica “prezenta” crucilor depanate in direct sau in reluare pe ecranul unui televizor din vremurile alea.

“revolutia” pentru mine a fost la televizor. pentru ca acolo, in orasul mic de provincie, singura actiune de protest pe care am trait-o live a fost sa-l vad pe un nene cu un otcit tirind agatat de bara din spate un tablou cu ceausescu. si nici asta nu-s convins ca am trait-o de-adevaratelea sau mi-a povestit-o cineva. cam asa s-au si nascut apoi toate legendele pe tema “revolutiei” la mine in oras: intamplari traite sau vazute de unii si-au fost insusite de altii.

ne-am uitat la televizor, si dupa o vreme, vazind cum evolueaza lucrurile, tata a zi sa mergem pina la alimentara sa ne luam ratia (aka “cartela”) de ulei si de faina. “ca cine stie miine ce-o mai fi!” am luat-o (sau am gasit inchis la alimentara?!) si ne-am intors acasa. o vreme ne-am mai uitat la televizor. apoi, dupa ce au bagat filmul lui sergiu nicolaescu (cred ca “ringul” se numeste) ne-am culcat.

a doua zi trebuia sa taiem porcul!

leitar apdeit: mi-am dat seama ca cei 20 de ani sunt 25. ma scuzati, ma credeam mai tinar.

Oct 02

pipi caca

Publicat in by

fiind o persoana mai mult ocupata, in zilele lucratoare ale saptamanii maximum de entertainment pe care-l pot oferi kinderului e plimbarea de 40 – 50 min cu tricicleta prin cartier. inevitabil traseul trece pe langa unul sau mai multe locuri de joaca amenajate intre blocuri. chiar daca sinteti sau nu in target, cred ca le cunoasteti, fie si numai din reportajele nenumarate de la televizor. ai trecut cu tricicleta pe langa “pac” = ai pus-o, pentru ca trebuie sa te opresti neaparat, little batman fiind  ager de privire si aprig la vointa, iar durata pit stop-ului e foarte dificil de prognozat.

zilele astea (din vremuri electorale) ma aflam cu generatia z intr-unul din aceste parcuri. dupa lunga introducere de mai sus, stiti acum si de ce. aglomeratie mare: cam 20 de pinguini de toate varstele impreuna cu insotitorii lor: mame, tati, bunice. bunici n-am prea vazut. din galagia generala, se desprinde o voce suav-isterica a unei copchile de 4-5 ani: “maaaami vreeeau piiiipiiiii!”. mami ramine oleaca blocata, dupa care raspunde: “mergem acasa”. pentru ca in genialitatea lor, edilii au decis ca e mai necesara o ghereta plus paznicul plus salariul aferent si nu o buda pentru copiii si parintii lor. btw, nu cred ca e nevoie sa va spun ca pe o distanta de 1km in jurul locului cu pricina nu exista nici o toaleta publica.

optiunea parintelui de mai sus e una fericita. nu sint convins insa ca toti procedeaza la fel. asa ca pregatiti-va ca peste 20 de ani sa miroase in continuare a pisat la fiecare colt de bloc. pentru ca jumatate din kinderii de azi o sa se pise in continuare pe strada, in timp ce cealalta jumatate o sa sufere de pietre la rinichi.

May 26

exercitiul democratic

Publicat in by

am votat ieri la europarlamentare. e prima data cind merg la vot dupa 12 ani. habar n-am de ce am facut-o de data asta, si ce e trist e ca nu-mi amintesc de ce am votat nici data trecuta. nu mai zic ca habar n-am ce alegeri erau si pe ce am pus stampila. de data asta poate ca am vrut sa-i arat noii generatii ca asa se face. mda, noua generatie are doar vreo 15 luni si desi sint sigur ca i-a placut nu cred ca a inteles mare lucru. la fel ca si mine.
nu mai votez demult din convingere. mai exact din 1996. am constatat ca la urma urmei, cum zicea un clasic, nu conteaza cine voteaza ci doar cine numara voturile.

Jul 18

un an mai incolo: negoiu

Publicat in by

cum zici corect: fagarasul este spectaculos sau fagarasii sint spectaculosi?!
oricum in cazul asta nu prea conteaza gramatica. am fost si pe negoiu, va pun niste poze mai jos nici cele mai bune, nici cele mai proaste, si pe care mi-e lene sa le pun in ordine cronologica.
bucurati-va ochiul, si mai ales daca n-ati fost pe-acolo, faceti-o: nici o poza nu se compara cu “live”-ul.

[click aici pentru galeria google photos]

Jul 10

partea intunecata a ciinelui galben

Publicat in by

ma plimbam intr-o zi cu ciinele prin centrul vechi. intr-un moment de-al meu de neatentie, animalul s-a apropiat de gardul unei biserici si l-a pisat in stilul binecunoscut. o maicuta (nu, nu era batrina, si n-avea nici briu de lina) a iesit precipitata de-acolo si ne-a afurisit cu apelative precum “pagini”, “oameni fara suflet” si altele asemenea. ne-a mai atras dinsa atentia ca pe gardul cu pricina “s-au cheltuit miliarde”. n-am auzit nimic de “patrimoniu cultural” desi era cazul.

la inceput ne-a fost cam rusine, si mie si ciinelui, insa dupa ce-am vazut-o agitindu-se si apelindu-ne in fel si chip si pe mine si pe creatura domnului, mi s-a facut lehamite si mi-a parut rau ca n-am o relatie suficient de puternica cu ciinele incit sa-i fi spus sa se pise acolo intentionat. nu i-am raspuns totusi nimic. nici eu nici ciinele.

dupa toata intimplarea am rams insa cu o dilema: ce faci daca animalul tau de companie se pisa pe un monument istoric? n-ar trebui interzis accesul animalelor in zonele astea cu multe monumente, cum ar fi centrul vechi? daca da, atunci toate terasele de-acolo ar da faliment. daca nu, atunci cred ca ciinele meu (sic!) a procedat corect.

Mar 04

surpriza – sufletul comertului

Publicat in by

prin prisma ultimelor experiente traite intens, am constatat ca surpriza este cel mai des intalnit feature in business-urile de servicii de la noi. intr-o lume normala te astepti ca un business de servicii sa fie concentrat pe calitatea serviciului prestat (sic!). nu-s’ de ce la noi nu prea se intimpla.

cum am fost cuminte si sper sa vina si la mine mos craciun, astept cu nerabdare zilele in care:

  • programarea la service-ul auto sa nu se mai faca cu stringere de inima si intrebarea “cit plm ma va costa de data asta?!”. iesirea de-acolo s-o faci daca nu cu zimbetul pe buze macar cu lipsa senzatiei ca cineva a incercat/a reusit sa te fraiereasca si de data asta, iar masina sa nu trebuiasca reprogramata in 2-3 saptamini la alt service pentru aceleasi reparatii;
  • serviciile pe care trebuie sa ti le furnizeze furnizorii de servicii de comunicatii (telefon, internet, cablu tv, etc) nu se altereaza substantial dupa ce semnezi contractul pe 2 ani. serviciul de suport sa ofere suport mai des decit la expirarea contractului (adica din doi in doi ani);
  • programarea la o clinica medicala privata sa se respecte macar cu o toleranta de 10-15 min si nu sa apara tot felul de cetateni cu “urgente” care sa sara randul c-asa zice doamna doctor. sa nu stai sa astepti ca boul juma de ora sa astepti in masina “pentru ca nu avem cabinet disponibil” si dupa aia inca o juma’ de ora in cabinetul devenit diponibil si dupa aia inca o ora sa respiri la 1-2 metri de alti 20 de pacienti plini de tot felul muci si flegme.