sint un cetatean model, imi platesc facturile, fara exceptie, la timp. aproape fara exceptie. “aproape” vine de la faptul ca nu-mi platesc facturile care nu-mi sint expediate. cum a fost si cazul ultimei facturi de la boom, pe care nu am primit-o. am primit insa mai intai un telefon prin care am fost intrebat de ce nu mi-am platit factura. m-am suparat foc, pentru ca eu stiu despre mine ca imi platesc cu religiozitate facturile. am fost foarte caustic cu operatoarea si am intrebat-o daca ea e sigura ca nu mi-am platit factura. ea a zis ca nu e sigura si ca o sa mai verifice. i-am promis ca o sa verific si eu, simtindu-ma oarecum vinovat ca m-am ratoit la ea. am verificat si am constatat ca nu primisem factura pe mail. am mai primit inca un telefon de la ei si le-am spus ca nu mi s-a expediat factura si de-aia n-am platit. ei mi-au spus ca da, toti clientii lor care aveau optiune sa primeasca factura pe adrese de gimeil au zis ca nu au primit-o. si ca ei nu mai trimit facturi pe gimeil. am cumva o adresa de iahu? n-am, zic. alta adresa am? nu, zic, n-am decit de gimeil. atunci va trimitem pe adresa de posta, zice. bine, zic, si le dictez adresa.
acum stau si ma intreb, gimeil stie? cine suporta cheltuiala suplimentara cu expedierea plicului prin posta din cauza lu’ gimeil? eu? boom? sa-mi fac adresa de iahu? bine, dar eu sint fan gimeil. mie nu-mi place iahu.
acum ceva vreme am primit o ‘propunere de conectare’ (daca se poate zice asa!) pe o retea sociala de la o doamna partener intr-o firma de recrutare. in ‘propunerea’ cu pricina dumneaei mi-a cerut niste date personale de contact sa-mi trimita o propunere de job. desi nu caut activ de lucru in perioada asta si desi nu o cunosc deloc pe doamna cu pricina, am dat curs invitatiei si solicitarii, si la mai putin de citeva ore am primit pe e-mail brief-ul jobului respectiv. care nu ma interesa. in acest din urma e-mail, doamna m-a rugat ca in cazul in care jobul nu ma intereseaza sa-i recomand pe cineva. pina aici nimic spectaculos.
am pierdut (asa cum aveam sa constat mai tirziu) 10 – 15 min sa-i ‘fac rost’ de o recomandare. pentru ca atunci cind recomanzi pe cineva trebuie sa ii ceri acceptul: ‘bai pot sa te recomand pentru cutare job? care e-mail sa ti-l dau? iti dau si numarul de telefon?’ chiar si numai pentru atita efort ma gindeam ca voi primi un reply la mail cu un ‘multumesc’.
sa ma obosesc in continuare sa va mai zic ca nu am primit nici macar un reply cu ‘du-te-n ma-ta fraiere?!’ si sa ma mai obosesc sa va spun ca asta e practica obisnuita in domeniu in romania?! ca in cazul unui refuz de fapt raspunsul se transmite prin non-raspuns?! o singura exceptie am intilnit pina acum, si am tinut neaparat sa ii comunic respectivului recruiter ‘s-o tina tot asa’ pentru ca asta e unul din atributele lui de diferentiere…
chiar asa, stie cineva cum poti sa te ‘deconectezi’ cu cineva de pe o retea sociala?
update: am gasit instructiunile ‘deconectare’ pentru reteaua sociala de care vorbesc. ma simt razbunat.
dupa ce acum ceva vreme un alt leotard, pardon leopard a pus lacat pe biznizu’ lui de antreprenor mioritic de succes (ma refer la reteaua aceea de magazine de vanzari electrocasnice), azi citesc inca o stire asemanatoare, cu alt leopard. pentru ca stii cum e, pe-afara (la teveu) e vopsit gardu’, inlauntru-i leopardu’. sau cum ar veni, oamenii erau ocupati sa se dea-n poza la tembelizor in loc sa se ocupe de treaba lor serioasa.
urmeaza oare si altii? poate ca da, pate ca nu.
unde se duc leii din arena cind se duc?
va mai amintiti de cumparatorul sub acoperire ? normal ca va amintiti. daca nu faceti scroll cu mausu’ ca-i oleaca mai jos.
dupa cum ziceam atunci, bond asta are inca un nume constipativ. pardon. conspirativ: clientul misterios. iaca-l si pe el, in plina actiune. tot acolo. pe cele mai bune slujbe. vrei sa te afli-n treaba ?
noapte buna. si aveti grija sa va acoperiti. sa nu va traga curentu mamica, ca (sic!) raciti la creieri.
… este o specie noua cumparator (in cazul asta de autoturisme). este acest jams bont al cumparatorilor, acest sfintu’ al alimentarelor, hipermarcheturiulor, benzinariilor sau shou rumurilor… este spaima sefilor de raion sau de magazin. el exista, dar nu se vede cu ochiu liber. el exista cind noi nu-l vedem si il vedem cind nu ie.
de-a lungul timpului s-au mai incercat si o alta traducere la fel de fericita precum ‘cumparatorul misterios’…
imi place totusi mai mult asta cu “sub acoperire”. e mai putuin gay. [uite-aici link]
