Jun 12

aciduzzu

aciduzzu sta toata ziua la pinda, fiind gata in orice moment sa agite spiritele. unealta lui preferata e e-mailul cu cc, iar activitatea predilecta e forward-ul. care va sa zica primeste, nu proceseaza deloc, adauga in carbon copy (cc) persoane influente (sefi mai mari sau mai mici) si forward-eaza. citeodata mai pune de la el o remarca malitioasa gen “not good”, “va rog sa luati masurile ce se impun”, “FYA” sau chiar “FYI”. nimic insa care sa-l implice sau sa-l angajeze in vreun fel.

aciduzzu mizeaza foarte mult pe efectul de ricoseu, pe amenintarea subtila, indusa si nu exprimata direct. asta vine de la cc-ul de care aminteam. pentru ca n-are coaie, in caz de confruntare directa isi schimba cu 180 de grade pozitia, devenind instant de aceeasi parere cu tine.

nu cred ca personajul nostru are ca scop in viata sa faca rau cuiva, cum e cazul vampirului energetic. el vrea doar sa se bage in seama. sa fie in mijlocul lucrurilor importante. si de cele mai multe ori este, cam ca musca-n cacat cum zice o vorba populara.

aciduzzu aciduleaza (sic!) spiritele ca sa dea senzatia ca pune umarul la treaba si bineinteles ca de cele mai multe ori produce doar pagube. cam ca in vorba aia cu desteptii care trebuie sa scoata bolovanul.

ca sa fie cu adevarat eficient, adica sa produca un grad semnificativ de acidulare, el trebuie sa fie sef sau sefulet. si deoarece e o fire voluntara, nu poti fi sigur vreodata ca esti prieten sau aliat cu aciduzzu. el iti face rau si cand iti vrea tot binele din lume. in schimb, daca-i intorci cheita si-l indrepti catre tinta dorita iti poate aduce ceva beneficii de moment.

aciduzzu iti poate strica ziua si chiar mai mult decit atit. nu e bine sa-l ignori sau sa-l tratezi cu indiferenta pentru ca iti poate da de lucru. din cauza cc-ului. nu poti sti cind loveste iar ca sa-l tii sub control trebuie sa consumi o cantitate semnificativa de energie. este bine sa-l infrunti direct, rapid si cu maxima convingere.

vacanta placuta si week-end minunat, alaturi de andreea esca! ah, da si casa de piatra pentru cei care tocmai s-au intors de la cununia civila. sau religioasa.

Jun 11

oamenii din birouri

in industria mea exista o puternica cultura a statului la birou. si a plecatului la ora fixa de la birou. o combinatie fatala pentru o industrie trebuie sa serveasca oameni (desi am mari indoieli, si nu numai eu, ca angajatii sint convinsi de acest lucru). adica e din zona de “servicii”. pentru populatie. pentru oamenii obisnuiti, cum ar veni. pentru “persoana fizica”.

eh, stind toata ziua la birou, in incinta, nu prea ai cum sa stii ce fac oamenii pe care tu trebuie sa-i “servesti” (sau servicezi, ca sa sune pretentios-corporatist). cu toate astea, tu te incapatinezi sa desenezi/vinzi/prestezi servicii pentru oameni. zic sa “desenezi” pentru ca sa “creezi” e mult spus, in industria asta se copiaza pur si simplu produsele de la competitie.

habar n-ai daca oamenii au nevoie de ceea ce oferi tu. sau daca le place sau nu. sau daca ai face cumva mai multi bani din treaba asta schimbind cutare sau cutare lucru (produs, procest, etc).

daca te pune sefu’ sa afli cumva raspunsuri la una sau mai multe din intrebarile de mai sus, ce faci? comanzi un survey. sau faci unul in-house (adica dai niste telefoane la vreo 2-3-10 clienti). sau faci un desk research (adica te uiti pe net la site-urile competitorilor si vezi ce si cum fac/ofera). daca esti un adevarat artist, combini telefoanele cu net-ul. iar daca esti maestru’ emerit, te uiti ce fac “aia pe-afara”, ca ei sint mai avansati. ce zic eu, un adevarat cu centura neagra mai adauga in prezentare si ce-a auzit de la ma’sa, sor’sa, bunica’sa sau de la mama colegei de gradinita a lu’ ala micu’.

bineinteles mai exista studiile consultantilor din industrie, impartiale ca deobicei. si ale organizatiilor. dar aia nu e pentru pulime, ci doar pentru sefuti si sefuleti. cea mai tare chestie care se practica este mistery shopping-ul la telefon. adica te dai drept client si suni la competitie. aaaaa, si era sa uit: intrebi “forta de vinzari”. max un teleconf cu 2-3 vinzatori sau sefi de vinzari. ah, da! mai sint conferintele si semniariile pe subiecte date, deobicei cu titluri savante. si galele trimestriale/semestriale/anuale de premii.

poti sa mai faci, daca esti doctor analize statistice. si predictive analytics. si data mining. si big data. etcaetera.

nu iesi pe strada. nu stai de vorba cu omul. nu observi la fata locului. nu cumperi tu insuti ceea ce vinzi. nu incerci sa vinzi ceea ce vinzi. n-o faci in timpul programului ca stii ca nu te lasa sefu’ sa pleci de la birou, desi nu l-ai intrebat vreodata daca-ti da voie. si daca te trimite, vii repede la o adica cu fisa postului si-i demonstrezi ca nu scrie nicaieri ca trebuie sa prestezi munca de teren. n-o faci dupa program, pentru ca atunci esti in timpul tau liber.

Apr 29

mosmanul

cuvint inainte: am mai zis-o, una din placerile blogeritului e ca poti sa-ti versi frustrarile pe el. e un fel de exhibitionism din partea mea, si un fel de voyeurism din partea voastra, a celor care-l cititi.

mosmanul e o specie des intilnita in firma animalelor. e o specie atit de raspindita ca a dezvoltat si tot felul de sub-specii. tin din capul locului sa va atentionez ca nu intotdeauna mosmanul e tot una cu frinarul sau cu vampirul energetic. ei au unele asemanari, si ce-i uneste este intr-adevar rezultatul final.

mai intii sa vedem cum identificam un mosman. cum arata el, ca sa zic asa. comportamentul cheie pentru mosman e fuga de raspundere. varianta preferata de el este intotdeauna “nu facem nimic”. el nu isi asuma, nu ia pozitie, se ascunde intotdeauna in spatele fustelor decidentilor. adica a sefilor mai mari sau mai mici, dupa caz. dezvolta tot felul de strategii si instrumente pentru a-ti face viata complicata. pentru ca in esenta obiectivul lui e ca el insusi sa aiba o viata mai usoara. in aparenta, confortul personal e ceea ce-l mina pe el in lupta. sau altfel spus lenea.

mosmanul nu e fricos, asa cum s-ar crede la prima vedere. daca incerci sa-i tulburi confortul riposteaza foarte agresiv. de exemplu daca ti-a dat 5 motive pentru care nu “nu e nimic de facut in faza asta” si tu combati, inventeaza inca 100. face rost de aliati sa-si sustina punctul de vedere. da fuguta la sef si-l convinge,  samd.

arma preferata a mosmanului e non raspunsul. daca iti raspunde cu intirziere o face pentru ca se documenteaza. insa ce-ti furnizeaza in urma procesului laborios de documentare nu e un raspuns, ci un non raspuns. nu e nici da nici nu. nu e nici facem nici nu facem. nu e nici se poate nici nu se poate. e mai vedem. mai intreaba. mai lasa-ma un pic. prefera pe cat se poate sa paseze mingea. la tine pe cit posibil, in asa fel incit el sa nu mai aiba nimic de facut. sau la un third party. pe care evident incearca apoi fara sa stii sa-l atraga de partea lui. in caz ca ia vreo pozitie. pentru ca de cele mai multe, alunecos fiind, nu are nici o parere.

cind nu furnizeaza non raspunsuri, mosmanul nu raspunde pur si simplu. asa ca lucrul cu un mosman e follow-up intensive. as pune pariu ca e cel mai follow-up intensive dintre toate speciile cu care te intilnesti.
in functie de locul ocupat pe scara ierarhica, mosmanul poate fi sefut sau ne. mosmanul sefut e mai periculos, nu numai pentru ca e mai greu de ocolit ci pentru ca cultiva si transmite subordonatilor un comportament similar. n-am vazut inca departamente conduse de mosmani in care sa reziste un om intreg la cap. mosmanii nasc mosmani, asa ca un departament condus de un mosman nu poate fi altcumva decat un departament de mosmani. se poate dezvolta si in sus (director mosman, samd), dar va las pe voi sa va imaginati.

noapte buna.

Apr 21

exprimare humanum est

de mult timp imi tot propun sa dau in vileag perlele pe care le aud zilnic la firma animalelor. pastrez anonimatul autorilor, ca sa fie bine ca sa nu fie rau. iata asadar ce am apucat sa notez. nu e un top, e o ordine mai degraba cronologica.

(1) treaba dreneaza de mai mult timp

(2) ne-am pus de comun acord

(3) s-au stagnat (in loc de sistat) vanzarile de x prin y

(4) eu sint in spatele culiselor

(5) informatie duplicitara

(6) pur si simplu imi este aproape imposibil

daca-mi fac treaba cu sirguinta, cine stie, poate mai vedeti. asadar, care e preferata ta?

partea nasoala e ca fiind bombardat din toate partile ajungi si tu sa dai cu romana de gard. cine-a zis ca prostia e molipsitoare?!

Mar 03

ora deschisa

cand eram prin clasa a 12-a profa de fizica trebuia sa-si dea examenul de grad. asta presupunea sa tina cate o ora deschisa pentru fiecare clasa pe care o avea. noi eram singura ei clasa de-a 12-a si n-aveam evident nici in clin nici in mineca cu fizica. pe vremea aia ne pregateam (sanchi!) pentru bac si pentru admitere, si foarte putini (daca nu chiar niciunul) dintre noi nu intentiona sa includa materia asta in program. ca sa scape cu fata curata, profa a ales o lectie (ra ceva legat de teoria relativitatii cred) si timp de un trimestru, in fiecare ora (cred ca aveam doua pe saptamana, eram clasa de real) am repetat cu totii acea lectie, teorie aplicatii si laborator. am facut si role play-uri cum se zice. ne-a promis ca ne da cate un 10 la fiecare si ca (evident) ne da la toti medie de trecere pe anul respectiv daca trecem cu succes proba acelei ore deschise.

evident, treaba a mers snur. nu eram atit de dobitoci cit sa nu ne intre in cap o chestie care chiar daca nu ne interesa citusi de putin, o repetasem de vreo 20 de ori. e si meritul doamnei, care a pregatit totul foarte meticulos si cu maxima responsabilitate. inspectorul a fost literalmente impresionat, asa incit atunci cind la final a intrebat citi dintre voi de-aici dati la fizica a trebuit ca juma’ de clasa sa ridice mina, pentru a puncta la impresia artistica.

peste ceva ani aveam sa constat ca si la corporatie lucrurile se intimpla aproximativ la fel atunci cind are loc o vizita de la actionarul majoritar. top managementul se pregateste asiduu, iar daca cumva vizita presupune si intilniri cu directorasi sau sefuti, au loc pregatiri indelungate ale prezentarilor power point pe care ei trebuie sa le sustina. li se pune deasemenea in vedere ce trebuie sa spuna si ce nu. au loc sedinte de pregatire cu toata lumea la masa sau cu managerul coordonator, in care se fac – ati ghicit! – role play-uri. in limbajul corporate se mai spune sa ne aliniem, sa fim pe acceasi lungime de unda (to be on the same page). grija cea mai mare e sa se pupe cifrele, asa ca uneori ele se armonizeaza. se fac verificari incrucisate (cross-checks), se pun intrebari pregatitoare subtile. debutantii tremura, viseaza noaptea prezentarile. de cele mai multe ori fac greseala sa bea vreo 5 cafele inainte sa intre la prezentare, pentru ca au trebuit sa stea treji in noaptea precedenta ca sa termine prezentarea. efectul celor 5 cafele e de cele mai multe ori advers rezultatului sperat: cresc stresul, nesiguranta, transpiratia si mai deloc inspiratia.

cei mai hirsiiti stiu insa abordarea corecta e alta. secretul e sa pleci de la convingerea (de cele mai multe ori reala) ca interlocutorul nu stie mare lucru despre ce-i prezinti tu acolo. sau ca nu stie mai multe ca tine. de fapt nici nu prea conteaza ce/cit stie, pentru ca daca actionarul e pe modul frecat ridichea o sa ti-o frece indiferent ce-ai zice tu. schepsisul e sa fii sigur pe ce spui. indiferent ca e o timpenie sau nu. arta e atunci cand spui cu convingere timpenii pe care actionarul le cumpara. dar asta e doar pentru cei alesi. nesiguranta, pe de alta parte, te transforma in victima sigura. nu vorbim aici de cazurile in care chiar esti incompetent. atunci mai bine incerci sa faci rost de un medical pentru ziua cu pricina.

rareori intilnirile astea au vreo miza reala pentru sefuti, desi am vazut si cazuri rare soldate cu demisii sau concedieri. foarte rar – mai exact niciodata – am vazut vreo promovare. si unele si altele se intimpla mai des in serialele americane. obtii in cel mai bun caz o bataie pe spate, bravo gigele, tine-o tot asa. de cele mai multe ori efectul direct este munca suplimentara pe care trebuie sa o depuna sefutii sa recupereze cele citeva zile pe care le-au pierdut cu pregatirile pentru ora deschisa, timp in care nu s-au putut ocupa de treaba lor de zi cu zi (business as usual). asta daca chiar presteaza cit de cit ceva in cimpul muncii.

Feb 24

vampirul energetic

cred ca fiecare dintre noi cunoaste cel putin un om de felul asta, indiferent ca e coleg de serviciu, ruda sau vecin pe scara blocului. spre fericirea mea, eu am in momentul asta in minte un singur personaj, celelalte pe care le stiu s-au pierdut in negura vremurilor de odinioara (hop si cu metafora!).

omul e in primul rand foarte tenace si dedicat cauzei sale. as zice ca are un soi de minutiozitate, scrupulosenie pe care in timp a slefuit-o si a transformat-o in outstanding skill (n-am gasit alta rima!). e posibil ca unii din generatiile anterioare sa fi beneficiat si de o oarecare educatie in sensul asta. ma refer la puii de securisti. nu te poti abtine sa te intrebi cum dracu’ de tenacitatea si temeinicia sint folosite la a-ti freca tie ridichea si nu s-au putut indrepta catre o alta zona benefica celor din jur si de ce nu, organizatiei.

mai e apoi vorba despre insinct. individul simte intotdeauna cand esti pe cale sa realizezi ceva si tabara peste tine, te cotrobaie peste tot. vreau sa spun ca stie exact momentul, ti-o trage cind ti-e lumea mai draga. parca e ceva suspect ca e pe cale sa-ti iasa/ti-a iesit cutare lucru. mai ales daca nu s-a mai facut pina atunci. sigur te-ai gindit si la aia? si la ailalta? da’ pe ala l-ai intrebat? da’ altii cum fac? ai respectat normele interne? ce zice legal-ul? dar compliance-ul? eh, eu daca eram in locul tau…

ajungem astfel la esenta. pe om il fute grija de treaba ta. de cele mai multe ori nu se pricepe (n-are competente) pe zona ta. iar treaba pe care e pus sa si-o faca si-o face cu picioarele. uneori. pentru ca alte ori imprejurarile il ajuta sa para competent peste tot, inclusiv la ceea ce e pus sa faca. multa vreme m-am intrebat ce-l mana pe el in lupta. si chiar daca nu vreau sa par intelectual, mi-aduc aminte ca am citit de curind (cred ca in Bertrand Russel) ca de fapt cel mai puternic driver al actiunilor omului este/trebuie sa fie placerea. si cred ca asta e: oamenilor astora chiar le place sa faca rau altora, sa scurme in cacat, sa ti-o traga pe la spate etc. daca ar fi sa te iei dupa filosoful amintit, ei sunt niste oameni realizati. pentru ca fac ce le place.

fenomenul cel mai interesant e ca un astfel de om e capabil sa-ti suga toata energia intr-un dialog unu-la-unu. conversatiile telefonice cu el dureaza nemaipomenit de mult. schimburile de mailuri nu mai zic. daca te prinde pe culoar ai pus-o. pleci de-acolo impleticindu-te pe sapte carari. poti sa nu mai fii om o zi intreaga. te certi cu nevasta cand ajungi acasa, iti bati ciinele si nu stii de ce. nici eu n-am crezut pana nu mi s-a intamplat.