Jul 13

hai-lo, hai-lo, capra neagra e maro

din cind in cind mai fac si lucruri interesante. ca de exemplu in week-end-ul asta, cand m-am dat pe lanturi fara bicicleta in piatra craiului, romania. am mers 12 ore non-stop. am aflat ca (cel putin unele din) caprele negre sint maro, am vazut un cur de urs la mai putin de 50 m distanta, am facut poze, am stat linga foc, am dormit in cort. acum sint ars de soare pe picioare, am febra musculara si ma doare fiecare pas pe care-l fac. dar nici macar pozele astea nu va pot spune cit de bine ma simt de fapt. informatii despre traseu si tips-and-tricks, cautati in alta parte, nu la mine.

[click aici pentru link google photos]

btw, galeria e in curs de actualizare, mai dati pe-aici.
later edit: unii zic ca ursul era cam la 100m distanta. oricum ar fi fost, ne-a aratat curul.

Jun 29

love, hate, (not so much) sex and pain

poate are rost sau poate nu sa va zic de la bun inceput ca pentru mine a fost momentul cel mai asteptat al anului. la care va sa zica am fost, am urlat, am sarit, am lacrimat si de la care am plecat fericit. fara nici o exagerare. chiar daca pina la godsmack a trebuit sa indur vreo patru ore de sete (n-am prea avut bani de bere) din care doua au fost crunte din cauza unui papitoi care nu stiu ce-a cautat pe-acolo (nu-i dau numele sa-l fac de cacat, omul s-a chinuit, dar data viitoare poate ne evita cu prezenta).

Godsmack Setlist Arenele Romane, Bucharest, Romania 2015

nu-i sigur ca setlist-ul e cel de mai sus (pentru ultima melodie, pe care am editat-o eu pe setlist.fm bag mina in foc!) si mor de ciuda ca bulgarii au avut parte de mai mult, ca de obicei. e meritul lor, ai nostri au fost cam molii si cam putini, tot ca de obicei. ar fi si circumstante atenuante, cele patru ore de asteptare care au fost obositoare di plictisitoare, si e posibil sa se fi consumat prea multa bere in timpul asta.

momentul de virtuozitate al serii a fost clar batalla de los tambores (o surpriza pentru mine, de parca n-ar exista youtube!), dati click pe play in setlist.fm, piesa 11, n-o sa va para rau.

abia astept sa-i mai vad odata.

Feb 16

povesti de adormit bancherii

cover, lords of financedesi pare scrisa numai pentru cunoscatori sau pasionati de economie politica, macroeconomie sau politica monetara, trebuie stabilit din capul locului ca nu trebuie neaparat sa fii mugur isarescu ca s-o intelegi. in ciuda faptului ca e bine documentata, sau poate tocmai de aceea, lords of finance (stapanii finantelor, cum a fost ea tradusa in romana) e o carte scrisa intr-un limbaj extrem de accesibil iar dinamica povestirii este una de roman. se citeste usor, asta vreau sa zic.

ideea de baza a cartii este ca marea criza mondiala din ’29-’33 a fost rezultatul deciziilor unor oameni, pe care autorul se straduieste (si chiar reuseste) sa ni-i prezinte sub toate aspectele: ce boli au avut, cum se imbracau, ce traume au suferit in copilarie sau in adolescenta, daca se duceau la munca cu metroul sau daca aveau sofer etc. de fapt, dincolo de lectia pe care ar trebui sa o fi invatat din toata agitatia acelor ani si care are asemanari izbitoare cu ultima criza financiara pe care am trait-o cu totii (mai ales cei cu rate la banca!), treaba asta cu profilul uman al guvernatorilor bancilor centrale este chichitza (schepsis-ul) care m-a tinut captiv pe tot parcursul cartii. lucru mare, avand in vedere ca cea mai mare parte n-am citit-o in vacanta ci “dupa program”. bine, o sa zica carcotasii, “ce mare cacat, se stie doara ca oamenii fac istoria”, cum zicea nemuritorul gambeta!

lords of finance e prima carte serioasa pe care am reusit s-o citesc complet in format e-book (pentru ipad, mai exact). am citit-o in engleza (pentru ca mi s-a parut scumpa varianta “hard copy” in romana, acum vad ca s-a mai ieftinit) iar pentru asta dictionarul embedded al ibooks-ului apple m-a ajutat. nu pot sa zic ca m-a dat pe spate treaba cu cititul “electronic”, prefer in continuare cartile de hiritie.

ce mai la-deal-la-vale, recomand insistent sa va pierdeti vremea cu ea, chiar daca o sa va ia mai mult decat cu ultimul roman al lu’ coielio sau daca o s-o cititi ceva mai greu decit invataturile parintelui arsenie boca. cititi-o daca aveti rate la banca, mai ales in franci elvetieni, sau daca faceti cu greu trecerea de la o zi de salariu la urmatoarea. cititi-o ca si cum viata voastra depinde de asta, poate mai invatati dracu’ ceva!

Jul 29

an evening with dream theater

DTtrebuie sa stiti inca de la inceput ca pentru mine mersul la un concert e un eveniment foarte important. mai important ca ziua mea de nastere, de exemplu.
de-aia merg asa de rar si sint asa de selectiv in alegerea evenimentelor de acest gen. bine ar mai fi si motivul banilor, dar e mai bine sa ramanem totusi intr-o nota romantica.
nu-mi amintesc exact de ce pe mega-meseriasii de la dream theater i-am ratat acum doi’spe ani la arenele romane, dar cel mai probabil din cauza ca in perioada aia munceam ca un negru pe plantatie.
asa ca nu mi-as fi iertat sa-i mai ratez si de data asta, si oricat de prost ar fi iesit evenimentul, v-as fi spus oricum ca a fost extraordinar, nemaivazut, nemaintalnit.
numai ca nu e cazul sa va mint, pentru ca a fost chiar extraordinar de bine/frumos/intens samd. prestatia oamenilor de pe scena a fost cu atat mai laudabila avand in vedere audienta nu foarte numeroasa.
si da, e primul show rock la care am participat si in care nu a cintat numeni in deschidere. si da, e primul show al unei trupe rock la care am participat si in care o trupa a cintat 3 ore.
citindu-l pe labrie, aseara a fost “about dream theater and nothing else”.
jos palaria!

o sa va pun si set list-ul , asa cum v-am obisnuit, dar mai incolo.

Dream Theater Setlist Romexpo, Bucharest, Romania 2014, Along for the Ride

Jan 22

good for nothing: western da’ nu prea

constat cu tristete ca n-am cui povesti filmele pe care le vad si-mi plac, si de-aia le pun pe blog, poate se sesizeaza careva sa rezoneze. si da, imi dau seama ca mai toate postarile de pe blogul asta-s despre mine, dar nu ma pot abtine si pina la urma este vorba despre un bolg personal.

care-va-sa-zica despre ce film e vorba de data asta: good for nothing. eh, titlul e oarecum in contradictie cu concluzia filmului. ba’ chiar cu a genului (“western”). cum sa zici despre eroii vestului salbatic ca erau buni de nimic?! super-ul “there’s no place for a lady” parca te atita si mai si. dar asta-i schepsisul pana la urma, si la mine a functionat, poate si pentru ca nu sint neaparat un fan al genului.

nota de pe imdb (6!) e departe rau de sistemul meu de evaluare. e insa de inteles, neavand de-a face cu un film facut de americani si care nu e nici pentru americani.

stiti deja ca mi-e lene sa va povestesc actiunea si ca nu scriu cronici de filme. vreau doar sa va stirnesc curiozitatea, poate cine stie, il vedeti, va place si voua si comentam apoi impreuna. cu intentia declarata de a va face si mai curiosi va mai zic ca e cu o fata (buna) rapita de un flacau (rau) al carui nume nu-l afli deloc nici dupa ce se termina filmul. omu’ (personaj central) nu scoate nici un cuvant in primele 10 minute din film, si daca ar fi sa numeri nu cred sa fiavut mai mult de  25 de replici tot filmul. unde mai pui ca prima data cand deschide gura zice: “my dick ain’t working”.

in concluzie: western si nu prea. umor. fata e buna, desi cam pitipoanca. eroul masculin e cam taciturn si are o problema cu masculinitatea. imaginile sint de vis (filmul e tras in noua zeelanda). recomand.

Jul 29

ich will…

daca as fi pestisorul de aur sau managerul trupelor care ne calca pamintul stramosesc, as face in asa fel incit sa penalizez “organizarile” de tipul celor de la rock the city 2013.

i-as pune pe incredibil de talentatii organizatori sa stea la fiecare coada de pe “locatie” in ordine cronologica: jetoane – bere- buda si la final le-as da un extemporal sa-mi recite ce plm au inteles ei din show-ul si performanta artistilor. evident, extemporalul ar fi dat imediat dupa iesirea de pe “portile” locatiei, dupa ce se vor fi calcat in picioare cu oameni, masini si motociclete precum si cu “boii de politisti” – cum zice un banc stravechi.

daca n-ar trece examenul, cea mai buna “recompensa” ar fi inapoierea contravalorii bileteleor, sau a diferentei de la pretul practicat pana la “valoarea” livrata.

cam atat despre “organizare”. si nu, prostii nu suntem noi cei care participam la astfel de evenimente in numar nemeritat de mare pentru organizatorii lu peste prajit, si poate prea putini cat ar merita performanta artistilor.

Rammstein Setlist Rock The City Festival 2013 2013, Wir halten das Tempodespre artisti numai de bine: show-ul a fost extraordinar, executat cu precizie germana, o imbinare unica intre talentul deosebit si “infrastructura” ultra profesionala – cum ar zice petre magdin…

cit despre mine, mi-am transpirat tricoul de vreo 3 ori limita admisa, si asta a fost si modalitatea cea mai sigura de a scoate cele 2 beri pe care am apucat sa le beau inainte. am urlat ca niciodata, desi nu stiu germana, balmajind sunetele pe alocuri, pronuntand cele 15 cuvinte germane pe care mi le-aduc aminte dupa ureche, bucuros nevoie mare la pussy pentru ca are in text si engleza. si nu, n-am facut poze tot showul, pentru ca nu am avut timp, deci nu am ce sa va arat aici.

sa-mi aduc aminte: neaparat de mers si data viitoare. cu sau fara marcel avram.