Category Archives: poporul si patria

despre romani si romania

Feb 07

cum iti schimbi permisul de conducere in 2021

Publicat in by

sa zicem ca intr-o dimineata afli ca ti-a expirat permisul de conducere. de aproape un an – asa cum am aflat eu.

mai intii te panichezi. apoi iti aduci aminte ca e pandemie, si ca pe durata perioadei de urgență (alerta, whatever) actele expirate au valabilitate. apoi te uiti cu atentie si vezi ca permisul ti-a expirat fix cu 3 zile inainte sa se declare stare de urgenta. apoi cauti pe net cit e amenda pentru circulatie cu permis expirat. vreo 500 pe loc, deci nu mult, daca chiar ai treaba cu masina. apoi cauti pe net sa vezi ce trebuie sa faci ca sa iti schimbi permisul. gasesti mai multe rezultate. cele mai bine la seo zilele astea pare sa stea libertatea. dar majoritatea institutiilor serioase de stitri au publicat pe web cel putin un articol pe an despre cum sa iti schimbi permisul. jurnalism la superlativ.

toata lumea iti indica lista de acte. lista de acte o gasesti si pe site-ul oficial. evident, adresa web e la fel de prietenoasa ca si numele insistutiei. ca principiu, incercati sa accesati sursa pimara intotdeauna cand cautati ceva (mai ales de tipul asta) pe net. 

asadar lista: 

  • cererea pentru eliberarea permisului; 
  • act de identitate (copie si original); 
  • dovada platii taxei pentru permis
  • fisa medicala eliberata de o institutie autorizata. Nu va speriati ca ministerul sanatatii nu a auzit de https. 
  • permisul in original

ce nu am gasit e cit dureaza si cit costa.

de exemplu, pentru un cetatean al municipiului bucuresti:

  1. fisa medicala: cost aprox. 350 lei, durata: 7 zile;

pretul de mai sus, e pentru privat, Sanador.

prerequisite pentru fisa medicala este o adeverinta de la medicul de familie ca nu ai boli cronice. fara ea nu poti sa incepi consultatiile pentru obtinerea vizelor. daca esti norocos ca mine, suni medicul de familie, faci un drum pana la el/ea, si o obtiii intr-o zi. eventual in aceeasi zi in care ai prima vizita la clinica.

trebuie 6 vize pe fisa, si pe toate le iei dupa ce ai un one-to-one cu medicul specialist. unii sunt mai rigurosi, altii mai putin (la ortopedie daca nu ai membre lipsa, se verifica doar potrivirea fatei cu poza din buletin, trebuie sa iti dai jos masca). programarile se fac telefonic, si la doua pe zi iti trebuie 3 zile minimum. plus 2 zile cat ai nevoie de la ultima stampila pana la viza finala. plus 2 zile de la primul telefon in call center pentru programare pana la prima vizita. daca ai noroc, le faci pe toate intr-o clinica. daca nu te plimbi.

  1. taxa pentru permis: 95 lei

din pe sursele oficiale si jurnalistice afli ca ea este 89 de lei. si ca se poate plati astfel:

  • prin internet banking intr-un cont BCR (recomandabil cu 48 de ore inainte de programarea la ghiseul DRPCIV (sic!));
  • pe ghiseul.ro;
  • la CEC;
  • la automatele SelfPay

foarte important, mai afli din presa ca nu se mai poate achita cash la ghișeul unde depui actele.

pe internet banking nu m-am riscat, imi era ca nu scriu tot ce trebuie la detalii si ma trezesc ca ajung la ghiseu si nu e buna dovada platii (adica un print screen sau un pdf din aplicatia de online banking)

pe ghiseul.ro la alte taxe eu nu am gasit RA-PPS in contul caruia se face plata, asa ca am lasat-o balta.

ultimele doua variante sunt practic acelasi lucru. la cec nu se pot face plati la casierie ci numai la automatele selfpay. si nu numai ca nu se poate cu om, dar nu se poate nici cu card. asa ca am cautat un selfpay intr-un mall, unde se poate plati cu cardul.

si inca o surpriza referitor la mult trimbitata digitalizare a institutiilor statului: la selfpay platesti o taxa suplimentara de 6 lei, asa ca te costa de fapt 95. taxa e procesare cica. pe care o plateste tot clientul contribulabil, saracul. desi banca (CEC) e de stat, si vorbinm de o taxa (care ajunge tot la stat). practic guvernoiu’ se digitalizeaza pe banii nostri.

  1. programarea online la ghiseu

pentru ca actele trebuie depuse la ghiseu, DRPCIV (banuiesc ca pe Sos. Pipera nr. 49, sector 2).

presupunand ca ai un scanner si o imprimanta la indemina petru o copie dupa buletin, urmatorul pas e sa te programezi pentru depunerea solicitarii. programarea se face in baza unor informatii personale, ezista posibilitatea sa iti alegi ziua si ora, si ti se repartizeaza un ghiseu. primesti o confirmare pe email a programarii.

urati-mi succes. la 2 saptamini dupa ce am aflat ca mi-e expirat permisul, voi merge sa depun dosarul.

ce emotii am!

May 10

despre digitalizare si customer experience

Publicat in by

o experienta de eliberare a unui pasaport, in 2019. romania.

te informezi online, ce ai nevoie, cum se face, unde, cind. digitalizare. checked.

faci programare online, sloturi de 10 min. digitalizare, eficienta. checked.

ajungi la fata locului cu 5-10 minute inainte. intrebi un angajat indrumator plantat la fata locului. customer support. checked.

afli ca taxa se plateste pe loc. dar cu doua etaje mai jos. acolo sunt automatele. nu mai poti respecta programarea, ca nu ai timp. trebuie sa tragi bilet de ordine de la automat. te pisi pe ea de programare online. digitalizare dar nu prea.

ajungi la automatele de plata de la etajele inferioare. automate de plata. digitalizare. self service. checked.

la automate scrie ca nu se poate plati cu cardul ci numai cash. care digitalizare?

atm-ul e la 2 metri. bagi cardul, sa scoti banii. atm-ul nu ofera decit optiunile 100, 200, 500 si 900 de lei. tie iti trebuie 250. deci faci doua retrageri. asta inseamna doua comisioane de retragere, btw (stiu, ing revolut nu au comisioane schimba banca, bai!). customer experience? my ass!

treci 2 metri mai incolo. bagi 250 in automat. taxa e 234. automatul nu da rest. dar iti da un cupon de 16 lei pe care sa-l folosesti “pentru plati viitoare”. mai bine decit nimic.

urci inapoi la etajele superioare. tragi bilet. te asezi la coada. alaturi de ceilalti cetateni care nu au auzit de digitalizare.

fara sa ma intrebe, intr-un articol publicat recent, domnul Plesu reia aceeasi idee: cum ca daca n-o faci cum trebuie digitalizarea face rau la customer experience.

Jul 05

o stire despre educatia financiara

Publicat in by

am citit o stire zice ca o eleva care a fost condamnata de instanta sa dea bacul, l-a picat. in zilele noastre exista multi elevi care pica bacul, deci care-i stirea?!

eleva a fost condamnata la pedeapsa respectiva pentru ca i-a subtilizat cardul (unei) profesoare(i) si a scos bani de pe el fara ca aceasta sa stie.

partea cu adevarat interesanta cea in care aflam ca profesoara ii daduse cardul si ii comunicase PIN-ul (si) cu alte ocazii, pentru ca eleva sa o ajute sa scoata bani de la ATM.

ceea ce spune foarte multe despre (ne)educatia financiara a profesoarei.

ar trebui sa urmeze un paragraf care sa sustina necesitatea educatiei financiare in scoli, cum copii nostri ar trebui educati in acest sens, samd.

se pare ca ar trebui sa incepem cu profesorii.

Sep 18

injectie anti-nostalgie: piine cu unt

Publicat in by

zicea un politician mai deunazi, intr-o declaratie, ca nu toate chestiile au fost nasoale in comunism. m-am tot gindit ce raspuns i-as da eu idiotului, si in afara de zece mii de pumni in cap si un bilet dus catre coreea de nord n-am gasit altceva. pentru ca prea putine-s chestiile misto de care-mi aduc aminte de pe vremea aia. cele mai multe-s horror, si ce-i mai nasol – cele mai naspa‘ amintiri le am despre lucruri care acum par banale.

sa luam exemplul alimentului pe nume unt. azi e cit se poate de simplu: mergi la mega, alegi din cele 5-6 feluri de unt de masa (pentru ca exista si de gatit!), bio/ne-bio, cu sare/fara, romanesc, francez, german, brand sau private label. pachetele au forma paralelipipedica, cilindrica, prisma elipsoidala sau dracu’ mai stie cum si sunt din staniol sau hirtie cerata. exista unt ambalat la cutie. de plastic sau de carton. mai mica sau mai mare. exista si unt gata sarat, pentru cei carora le e sila sa-si presare singuri pe felie.

mie-mi place painea cu unt. ma apuca asa citeodata, si maninc in nestire, fara sa ma mai pot opri. pentru ca n-am mincat destul unt cu piine in copilarie si acum probabil recuperez.

stiti cum era untul pe vremea ai’lalta? rar. adica nu se prea gasea. pachetele erau de doua feluri: mici si mari. invelite intr-o hirtie cerata. si vara, most of the time, untul pe care l-am mincat eu era rinced. in ultima vreme, mama descoperise o schema: punea untul intr-o cratita, il topea la foc mic si il fierbea un pic. dupa aia il lasa sa se intareasca si gustul rinced disparea ca prin farmec. chestia asta o facea uneori, cind avea timp, pentru ca lucra 10-14 ore pe zi, 6 zile pe saptamana, 360 de zile pe an la construirea societatii socialiste-multilateral dezvoltate.

stiti cum mai era untul pe vremea aia? tare. nu se intindea pe paine decat in anumite conditii. adica daca il scoteai din frigider si asteptai o vreme sa se mai inmoaie. sau daca inclazeai lama cutitului (de obicei in cana cu ceai fierbinte). in plus, piinea era proasta si daca apasai prea tare pe felie bucata de unt trecea pe partea cealalta in loc sa se intinda. iar daca prajeai painea inainte si era prea calda, untul se topea si se ducea dracului tot romantismul.

si uite-asa in viata mea a aparut margarina. dar despre asta, intr-un alt episod.

in concluzie, pana si lucrurile elementare sugeau rau pe vremea lu’ ceasca.

pofta buna la masa!

si mai lasati-ma-n pula mea cu surprizele de la guma turbo.

Jul 17

cum folosim internetul in 2017

Publicat in by

am nimerit simbata intr-o benzinarie pe autostrada (ghiciti care, ca avem atit de multe!) unde la 3 din 4 case de marcat se vindeau (in sensul “erau in curs de vinzare”) rovignete. cumparatorii cetateni romani executind plimbarea de weekend. o treaba de asta dureaza cel putin 5 minute, si evident, noi ceilalti, care aveam doar alimentare sau cumparasem o apa minerala (cazul meu), asteptam.

nu-mi vine sa cred ca in 2017 exista atit de multi oameni care prefera varianta benzinarie pentru a-si cumpara rovigneta in loc sa faca asta pe internet. in timpul asta media relateaza despre cea mai mare penetrare, cea mai mare viteza, cea mai mare crestere a penetrarii 4g samd. chestii de prin comunicatele de presa a cine stie ce ministru sau secretar de stat care a stat 4-5 luni pe post si trebuie sa arate ca a facut din cacat, bici.  tot in timpul asta ne mai moare un miliard de neuroni in timp ce o tinara romanca frumusica si isteata (cu bac sau fara, cu botox pe alocuri sau peste tot) mai incarca un selfie pe fb, in timp ce se deplaseaza pana la chioscul de ziare sa-si incarce cartela prepaid… sau mai rau, in timp ce se intoarce de la buda situata in fundul curtii.

ce vreau sa zic: romanii sint foarte priceputi la internet cind e vorba sa piarda vremea pe feisbuc si foarte “analfabeti” cind e vorba sa puna internetul la treaba. de fapt, statisticile europene confirma ce incerc eu sa spun:

stiu, situatia evolueaza rapid. si ar trebui sa vedem partea plina a paharului, exista potential urias.

si marmota inveleste ciocolata in staniol.

Apr 10

love story

Publicat in by

a venit primavara. si love is in the air. spre deosebire de alti cetateni, eu traiesc la nivel personal si familial (ca sa zic asa!) o adevarata poveste de dragoste cu politia locala a sectorului 3. de fapt e mai mult o dragoste neimpartasita, pentru ca ea (politia) ma iubeste. eu nu. si semnele de iubire le descopar la tot pasul.

mai intii m-a sunat la usa in ceas de seara si m-a chemat in fata blocului sa-mi mut masina de pe locul unui vecin (din aceia care au un apartament, doua masini dintre care una gip, si doua locuri de parcare platite la primarie) si mi-a lasat un biletel in care-mi da intilnire la sectie “pentru clarificarea situatiei”. nu m-am dus. spre deosebire de acum vreo 2-3 ani cind m-am dus ca proasta ca sa depun cerere (fara spaga!) pentru locul de parcare si pentru care nu am primit nici la ora asta vreun raspuns. mai treceti dvs. peste trei saptamani sa vedeti daca vi se aproba mi-a zis atunci, demult. nu sunati la usa, ies eu din cind in cind, cum ar veni.

la nici o saptamina dupa, intr-o vineri dupa amiaza m-a acostat (literalmente, si ironia sortii de catre sefa serviciului parcari sau asa ceva) cu masina institutiei in trafic pentru ca mai apoi sa se prefaca grabita si ocupata si sa declare ca n-are timp sa completeze amiabila. mi-a dat intilnire luni unde vreau eu. ca poate rezolvam si cu parcarea. m-am inervat  si am chemat-o la rutiera de sector unde ne-am petrecut mai impreuna, mai separat, frumoasa dimineata de simbata de dupa.

ca sa vezi coincidenta dracului, tot ea, politia sectorului 3, m-a asteptat in simbata imediat urmatoare la scara blocului sa-mi atraga atentia ca nu am pus lesa fiorosului golden retriever, iar acesta din urma a muldarit plantaonii “la doi agenti” (nb! fara logan) care treceau intimplator pe-acolo si carora (badaran fiind) nu le-am zis cum ma cheama. si in urma acestui incident mi-a trimis biletel acasa cerindu-mi niste sute de lei. pentru ca am incalcat nus’ ce hotarire a primariei care stipuleaza ca ciinii (sic!) circula in lesa si ca cetatenii trebuie sa se legitimeze la solicitarea agentilor dumisale, politia.

toate astea se petrec in sectorul 3. daca nu stiati va aduc aminte (sic!), primarul acestuia este cetateanul cu celel mai mari datorii la stat pe persoana fizica. e sectorul unde spatiile verzi (atitea care sint, si da, cele pe care se pisa ciinii cetatenilor) dispar cu viteza luminii facind loc teraselor la care sa adasteze in fiecare seara sutele de atirnatori de lux gen adrian copilul barosan, giani gargarita si nu mai stiu ce posesori de talente de la vocea. pe unul din bulevardele sectorului, pe unde-mi plimb eu ciinele (btw, dragostea mea, o fac de 4-5 ani, ii pun lesa si string cacatul dupa el) misuna seara de parcagiii masinilor atirnatorilor de lux de la terase.

sanchi, conform legii tot eu, fraierul ala care-si plateste disciplinat impozitele, trebuie sa umblu cu jalba-n mina sa clarificam situatia?

hai sictir!

Mar 16

the dubliners

Publicat in by

kate, 30, casatorita, 2 copii gemeni, e din dublin si a venit in bucuresti pentru ca a gasit promotie la biletele de avion. impreuna cu o gasca de vreo 5-6 prieteni. primul loc in care s-au oprit (dupa ce s-au cazat la hotel) e un bar irlandez din centru, unde sint de aproape 12 ore, adica de la prinz pina ora inchiderii.

sotul ei a ramas acasa cu copii si soacra. prietenii ei sint deja manga, unul doarme pe buda, fara pantaloni, alta doarme in cur pe scaun, restul danseaza prin bar desenind traiectorii de aeroplan. in afara de ea care vorbeste mult, ceilalti nu leaga mai mult de 4 cuvinte.

de la balconul barului, bucurestiul i se pare surprinzator de curat si linistit. nu sint ciini pe strada, nu sint drogati care-si baga in vena (ca in dublin). si nici vampiri care sug singele turistilor, glumim noi. da, oamenii sint ok. a avut o disputa cu familia cind au auzit-o unde pleaca, dar a rezolvat-o spunindu-le ca daca sora-sa a venit teafara din liban se va intoarce si ea intreaga de la bucuresti.

cu toate astea nu stie mare lucru despre bucuresti. doar ca nu vrea sa mearga in centrul vechi pentru ca acolo barmanii toarna chestii in pahare. adica le masluiesc bauturile. si ii fura la nota. asa i-a spus steven, seful barului in care se afla.

nu stie ce va face in celelalte zile ale city break-ului. incercam sa-i sugeram muzee, casa poporului, gradina zoologica sau chiar sa se urce in tren si sa mearga la mare. neah. nu mai stim sa-i dam alte idei si ii spunem sa treaca totusi si prin barurile din centrul vechi, pentru ca s-ar putea sa intilneasca si acolo oameni draguti, care sa nu-i masluiasca bautura. pentru ca de furat la nota or’ s-o fure oricum.