…parca asa era titlul filmului aluia pe care nu l-am vazut.
dar e o chestie: se fac 12 ani de la prima postare pe acest blog. e ziua la blog cum ar veni.
care blog nu mai are cine stie ce activitate in ultima vreme. ca nu mai e la moda acum sa scrii la blog. dar nu conteaza, deocamdata il mai tinem conectat la aparate.
ma mai gasiti pe tuitar. niciodata pe feisbuc. daca o sa am ceva mai lung de zis o sa zic aici.
asa ca nu mai sunati, ies eu din cand in cand.
lamultean!
later edit: m-am grabit ca fata la maritat: ziua la blog e maine, de fapt. m-a derutat reminderul de pe telefon setat sa ma biziie cu 2 zile inainte.
azi se fac 11 ani de la
unde “x” din titlu e o necunoscuta, pentru ca folosesc destul de des titlul asta si pentru ca e a x-a oara cand fac bilantul aici pe si la blog. pentru ca tot pentru a x-a oara constat ca ma apuca febra bilantului ca pe foarte multa lume, ca asa e in trend. si asa va fi mereu. pentru rezolutiile anului viitor, las vorba pentru o alta postare “de umplutura”.
acum 9 ani aveam un job boring. de fapt jobul nu era boring ci situatia in care ma aflam. asa ca mi-am facut un blog sa-mi umplu timpul. pentru ca oricit de disciplinat m-as da, la blog scriu in timpul serviciului (“sper sa nu m-auda baietii!”). asa a inceput totul.
incredibil cit de mult lincezesc lucrurile pe-aici. ai zice ca nu mai e nimic de spus, de transmis conlocuitorilor planetei ai min. dar cu atitea scule (twitter, linkedin, facebook, google +) de omorit timpul online si socializat (sanchi!) cu cunoscuti si necunoscuti, cui ii mai arde sa scrie 10 – 15 min un post de blog! nemaipomenit cit de mult s-au schimbat lucrurile in citiva ani (7 ca sa fiu mai exact) de la primul post si pina acum, si ce misto de mine ca am un blog ca sa-mi pot da seama mai bine de asta. bine, mai am acasa si un caiet de amintiri (oracol adica) din clasa a opta si un jurnal intim din perioada adolescentei (aka liceu) pe care le-amintesc aici doar ca sa ma laud ce fire introvertita si introspecta sint eu mai!