Tag Archives: bucuresti

Apr 10

love story

Publicat in by

a venit primavara. si love is in the air. spre deosebire de alti cetateni, eu traiesc la nivel personal si familial (ca sa zic asa!) o adevarata poveste de dragoste cu politia locala a sectorului 3. de fapt e mai mult o dragoste neimpartasita, pentru ca ea (politia) ma iubeste. eu nu. si semnele de iubire le descopar la tot pasul.

mai intii m-a sunat la usa in ceas de seara si m-a chemat in fata blocului sa-mi mut masina de pe locul unui vecin (din aceia care au un apartament, doua masini dintre care una gip, si doua locuri de parcare platite la primarie) si mi-a lasat un biletel in care-mi da intilnire la sectie “pentru clarificarea situatiei”. nu m-am dus. spre deosebire de acum vreo 2-3 ani cind m-am dus ca proasta ca sa depun cerere (fara spaga!) pentru locul de parcare si pentru care nu am primit nici la ora asta vreun raspuns. mai treceti dvs. peste trei saptamani sa vedeti daca vi se aproba mi-a zis atunci, demult. nu sunati la usa, ies eu din cind in cind, cum ar veni.

la nici o saptamina dupa, intr-o vineri dupa amiaza m-a acostat (literalmente, si ironia sortii de catre sefa serviciului parcari sau asa ceva) cu masina institutiei in trafic pentru ca mai apoi sa se prefaca grabita si ocupata si sa declare ca n-are timp sa completeze amiabila. mi-a dat intilnire luni unde vreau eu. ca poate rezolvam si cu parcarea. m-am inervat  si am chemat-o la rutiera de sector unde ne-am petrecut mai impreuna, mai separat, frumoasa dimineata de simbata de dupa.

ca sa vezi coincidenta dracului, tot ea, politia sectorului 3, m-a asteptat in simbata imediat urmatoare la scara blocului sa-mi atraga atentia ca nu am pus lesa fiorosului golden retriever, iar acesta din urma a muldarit plantaonii “la doi agenti” (nb! fara logan) care treceau intimplator pe-acolo si carora (badaran fiind) nu le-am zis cum ma cheama. si in urma acestui incident mi-a trimis biletel acasa cerindu-mi niste sute de lei. pentru ca am incalcat nus’ ce hotarire a primariei care stipuleaza ca ciinii (sic!) circula in lesa si ca cetatenii trebuie sa se legitimeze la solicitarea agentilor dumisale, politia.

toate astea se petrec in sectorul 3. daca nu stiati va aduc aminte (sic!), primarul acestuia este cetateanul cu celel mai mari datorii la stat pe persoana fizica. e sectorul unde spatiile verzi (atitea care sint, si da, cele pe care se pisa ciinii cetatenilor) dispar cu viteza luminii facind loc teraselor la care sa adasteze in fiecare seara sutele de atirnatori de lux gen adrian copilul barosan, giani gargarita si nu mai stiu ce posesori de talente de la vocea. pe unul din bulevardele sectorului, pe unde-mi plimb eu ciinele (btw, dragostea mea, o fac de 4-5 ani, ii pun lesa si string cacatul dupa el) misuna seara de parcagiii masinilor atirnatorilor de lux de la terase.

sanchi, conform legii tot eu, fraierul ala care-si plateste disciplinat impozitele, trebuie sa umblu cu jalba-n mina sa clarificam situatia?

hai sictir!

Mar 16

the dubliners

Publicat in by

kate, 30, casatorita, 2 copii gemeni, e din dublin si a venit in bucuresti pentru ca a gasit promotie la biletele de avion. impreuna cu o gasca de vreo 5-6 prieteni. primul loc in care s-au oprit (dupa ce s-au cazat la hotel) e un bar irlandez din centru, unde sint de aproape 12 ore, adica de la prinz pina ora inchiderii.

sotul ei a ramas acasa cu copii si soacra. prietenii ei sint deja manga, unul doarme pe buda, fara pantaloni, alta doarme in cur pe scaun, restul danseaza prin bar desenind traiectorii de aeroplan. in afara de ea care vorbeste mult, ceilalti nu leaga mai mult de 4 cuvinte.

de la balconul barului, bucurestiul i se pare surprinzator de curat si linistit. nu sint ciini pe strada, nu sint drogati care-si baga in vena (ca in dublin). si nici vampiri care sug singele turistilor, glumim noi. da, oamenii sint ok. a avut o disputa cu familia cind au auzit-o unde pleaca, dar a rezolvat-o spunindu-le ca daca sora-sa a venit teafara din liban se va intoarce si ea intreaga de la bucuresti.

cu toate astea nu stie mare lucru despre bucuresti. doar ca nu vrea sa mearga in centrul vechi pentru ca acolo barmanii toarna chestii in pahare. adica le masluiesc bauturile. si ii fura la nota. asa i-a spus steven, seful barului in care se afla.

nu stie ce va face in celelalte zile ale city break-ului. incercam sa-i sugeram muzee, casa poporului, gradina zoologica sau chiar sa se urce in tren si sa mearga la mare. neah. nu mai stim sa-i dam alte idei si ii spunem sa treaca totusi si prin barurile din centrul vechi, pentru ca s-ar putea sa intilneasca si acolo oameni draguti, care sa nu-i masluiasca bautura. pentru ca de furat la nota or’ s-o fure oricum.

Feb 13

espresso 19

Publicat in by

nu ma pot obisnui nicicum cu noul web de la linkedin. pe app-ul de tableta (ios) s-au pisat demult, asa ca ce mai merge cit de cit e varianta smartpphone (ios). microsoft, ti-ai bagat coada?

tata stia sa faca un singur (fel de) nod de cravata. dar il facea repede si in mina, nu la git, in oglinda. m-a invatat si pe mine, dar pentru ca intr-o perioada n-am avut nevoie, am uitat. o vreme am apelat la colegi sa mi-l faca ori de cite ori imi luam o cravata noua, si pastram asa cravata innodata pina se strica. nodul sau cravata. apoi reinvatat, singur, de nevoie, dupa un .pdf luat de pe internet. desi inca mai am zile in care imi ia si 5 minute sa fac un nod la o cravata, pe cele basic si pe care le folosesc frecvent le fac in mai putin de 15 secunde. mai nou mi s-a pus pata sa-mi largesc orizontul. uite aici, aici si aici citeva interesante.

dupa 25 de ani se intoarce twin pix pe micile ecrane. sper sa nu se intoarca si minerii lu’ #josiliescu la bucuresti. pina atunci rezistam, ce plm! alta intrebare!

pen’ ca tot e sezon de revolutii, cica un oras e mai fericit si sanatos daca are locuri multe/suficiente in care/unde oamenii sa se adune pentru proteste. deci feheriiicirea are chiiiipul tau bucuresti!

breaking: azi de dimineata mi-am pierdut ciinele. s-a intors dupa o ora jumate cu botul plin de sos. cel mai probabil ca doua zile de-acum incolo se va caca imprastiat.

Oct 19

espresso 9

Publicat in by

recent, un flacau nervos din cartierul locuit de securisti in care lucrez, mi-a rupt bratul de la un stergator. cel mai probabil ca pedeapsa ca am parcat pe locul lui. sau poate o tanti isterica, cine stie. ce sa invatam noi din chestia asta? ca lupul isi schimba parul dar naravul ba. sau ca sintem un popor de intelectuali feroce. chiar asa, ce-or fi facind plesu, liiceanu si patapievici cind le ocupa careva locul de parcare?! on the positive side, am gasit piesa la dezma.ro cu numai 90 lei plus cheltuiala cu curierul. oameni seriosi, mi-au trimis-o imediat, a ajuns la mine in 24h. nu m-am indoit niciodata ca oradenii sint oameni seriosi!

shaworma este mancarea preferata pe timp de noapte de bucuresteni. eu (o) consum de regula ziua. bine dar eu nu-s chiar bucurestean.

iest week-end am plantat 9 copaci. arbori. molizi, mai exact. pe care in prealabil i-am furat din padure. probabil ca pe lista ecologistilor, am o bila alba si una neagra.

the fall, un serial bun(icel) la netflix. mai am doua episoade, azi maine il dau gata. ce mai, mi-a placut, poate pentru ca e british (desi mai tare mi s-a parut river) poate ca scully, umbla mai mereu cu nasturii de sus descheiati, poate pentru ca seamana un pic cu thrilerele psihologice din anii ’90.

robotii vor inlocui doctorii si avocatii. bine, pentru un customer experience desavirsit vor trebui sa-i invete sa ia si spaga. pe de alta parte, au aparut si adidasii facuti in intregime de roboti. m-am prins: inainte sa devina doctori, robotii urmeaza un stagiu de pregatire in cizmarie. mai stiu eu un cizmar care a ajuns presedinte.

going cear: scientology and the prison of belief tot (de) pe netflix. un pic over-rated pe imdb, subiectul insa e ok. travolta, cruise, nino-nino babaiete!

copilul mi-a zis azi dimineata ca eu is catwoman si ma-sa batman. bine, mie mi-ar fi placut sa fiu superman si sa arat cam ca fata din poza.

Sep 29

espresso 7

Publicat in by

incercand sa-mi satisfac setea de cultura cu bani putini, am aterizat uichendul trecut in piata palatului (sau revolutiei, sau “in fata la ateneu”), la festibalul international de jazz. in timpul asta, la ateneu se desfasura concursul/festivalul enescu, afalat in culmea lui (cre’ ca era finala pe “aparate” sau ceva). organizatorii lu’ enescu, gindindu-se la toti melomanii care nu mai apucara bilet la interior, pusera un ecran si niste boxe in fata ateneului care difuzau ce se petrecea inauntru. ei, boxele astea, s-a gindit careva, trebuiau sa concureze direct cu sculele de concert ale baietilor aflati la 20-30 metri mai incolo. z’dai seama ce cacofonie! altfel, uichendu’ trecut s-a inregistrat in piata revolutiei cea mai mare densitate de cultura pe metru patrat. multumim organizatorilor si doamnei primar pentru organizare.

agitatie in onlainu’ mondial, s-a comunicat dupa 2 ani ca yahoo a fost spart in 2014. ce e nou cu asta, o sa intrebati. nimic, poate doar dimensiunea dezastrului: credentialele si datele a 500 de milioane de utilizatori au ajuns pe mina hackerilor. mai exista vreun cont online nespart? aproape ca nu.

oarecum neasteptat, saptamana asta biroul meu a fost heckarit de un sobolan mort. cum adica? uite-asa, a murit sobolanul si a trebuit sa parasesc incinta din cauza mirosului de sobolan mort. doua zile pina au recuperat sobolanul plus una pina au reparat peretii si tavanul sparti cu aceasta ocazie. altfel, le doresc multa sanatate vecinilor sobolani, imi plac mai mult vii decit morti.

plec departe, plec pe marte. elon musk are un plan sa ne duca acolo. tot ce mai trebuie eu sa fac e sa string doua sute de mii de dolari pina atunci. ce nu spune filmul asta e ca o sa ne plictisim dupa ce ajungem pe marte si o sa vrem inapoi.

daca aveti un copil si nu stiti ce sa faceti cu el, sau daca stiti pe cineva care un copil si nu stie ce sa faca cu el, check this out! credeti-ma, “beligerant” e un eufemism in cazul meu, de-aia ma gindesc sa mi tatuez lista in palma.

Aug 19

espresso

Publicat in by

  • ma pregatesc pentru un uichend one-to-one cu cel mai tanar membru al familiei si trebuie sa-i fac program. taskul acesta e dificil pentru mine, recunosc, nu ma ocup de asa ceva de regula si nici nu ma da imaginatia afara din casa cind vine vorba de activitati de relaxare si entertainment. pentru ca vreau sa evit alegerile la indemina (parc si film) si pe cele pe care inca nu le putem accesa (munte, bere, metale live) ma gindeam sa-l duc la un meci de altceva decit fotbal. internetul nu ma ajuta, nu gasesc/nu stiu nici un site bun pe asa ceva (de gasit evenimente sportive in/pe linga bucuresti). ma gindesc sa sun un prieten.
  • la mine la tara (un sat de pe langa pitesti) s-a deschis de vreo 6 luni un profi. mare chestie, o sa ziceti! da, mare, o sa zic: poti gasi pempersi daca ramii in pana si poti sa platesti cu cardul. am vizitat de 2-3 ori locatia, impins de nevoi urgente, de fiecare data era aglomerat si am constatat ca dupa 6 luni localnicii n-au invatat cum se sta la coada. mai exact nu s-au prins care-s beneficiile statului la coada. mai avem mult pina departe. btw, din cite stiu tariceanu nu e de prin zona.
  • marea conspiratie iudeofrancmasonica a decis sa faca sa dispara de pe rafturile magazinelor samponul si deodorantul pe care le folosesc de ani de zile. stiu, exista probleme grave in lume, tara arde iar eu sunt in cazul asta baba care se piaptana (ma rog, spala). totusi, situatia imi creeaza mai multa suparare decit coregrafia lu’ dinamo de la meciul steaua-man city zerolacinci.
  • acum ca s-a terminat si cu vacanta (summer’s almost gone, cum zicea tata jim) astept cu nerabdare urmatoarele milestone-uri din viata mea pina la revelion: back to school, helloween, mihail si gavril, black friday, 1 decembrie si mos craciun. noroc cu baietii astia ca anul asta s-au decis sa-mi indulceasca(?) depresia de toamna-iarna cu un eveniment in plus: hardwired…to self destruct. 18 Nov 2016.
Oct 30

intimplari emotionante din romania

Publicat in by

ca sa fie toata lumea la zi cu informatia, incep prin a va spune ca ma straduiesc din rasputeri sa nu scriu si sa nu discut pe blog sau altundeva despre patrie, patriotism, tara, popor, natiune etc. desi ma mai enervez din cind in cind si pe tara si pe popor, la semafor sau aiurea, nu (mai) cred de loc in puterea individului, societatii civice, ong-urilor sau asociatiilor de consumatori sau proprietari de a schimba in vreun fel tara, natia, poporul.

cum mai tot timpul traiesc intr-un mediu controlat, ca mai toti corporatistii de altfel, casa – serviciu – casa cu escapade senzationale la mall in uichend, iar la televizor nu ma uit cu saptaminile, nu prea ma mai lovesc de problemele tarii. citeodata insa ma mai trimite careva dupa vreo adeverinta la o institutie de stat. cum a fost ieri spre exemplu. si mi-o iau direct in bot.

carevasazica, trebuia sa depun o cerere la o agentie de stat. cladire veche, in centrul bucurestiului. inca de cind am pus mina pe clanta usii de la intrare m-a cuprins un fel de teama. era teama de necunoscut, cred eu. ba nu. ba da. teama s-a accelerat cind am dat cu nasul de mirosul specific, de peretii scorojiti si de treptele din piatra murdare si tocite. intreb la poartar unde este “agentia de”, portarul – un badigard de la o firma privata – ma intreaba automat “ce sector”. m-am prins ca nu era meu unicul bou care-i punea intrebarea asta de ‘jdeori pe zi.

am urcat pina la etajul indicat, doi, pe scara, mi-a fost teama sa incerc liftul. as pune pariu ca nu mergea, de fapt acum sint chiar sigur, ca prea era multa lume pe scara. am urmarit foarte concentrat indicatoarele scrise pe coli a4 care imi spuneau destul de clar unde e Xerox-ul, unde e etajul 1, unde e etajul 2, unde e permis pentru public si mai ales unde e interzis. collie-indicator aveau si corectii, de exemplu, in sala de asteptare de la etajul 2, unde aveam eu treaba scira: “in aceasta cladire nu se fac copii xerox la etajul 1” *la etajul 1 scris de mina, stersatura lui “nu” cu pixul peste caracterele printate.

ajuns la etajul unde aveam treaba, am urmarit pe culoarul si am ajuns intr-o sala de astaptare. cu lume multa. m-am invirtit vreo 2-3 minute ca un coi intr-o galeata, incercind sa citesc pe pereti ce aveam de facut si mai ales cu cine aveam treaba. n-am reusit sa deduc nimic bineinteles, jenat poate si de cele 20 de perechi de ochi care se atintisera asupra mea. pentru ca eu la costum, plecat de la serviciu, ei asa, mai “sport” imbracati, dupa posibilitati. am iesit din nou pe culoar, si am dat din fericire peste o colega de serviciu, care voia si ea o adeverinta. ca sa primeasca adeverinta, trebuia sa depuna bineinteles o cerere. altfel decit a mea, dar ce conteaza! m-am simtit imbarbatat, vorba cintecului, unde-s doi puterea creste. si am hotarit sad au piept din nou cu dusmanul.

am reintrat, m-am mai uitat odata la persoanele cele mai apropiate de usa la care se astepta, si am solicitat respectuos permisiunea de a intra pentru cateva secunde sa pun o intrebare. “nu se poate, o s ava dea afara, pe mine m-a dat” zice o doamna din spatele salii de asteptare, asezata pe un scaun. “pai si cum aflu ce formular imi trebuie?” doamna isi indreapta mina catre un colt al camerei. la vederea gestului, citiva colegi de suferinta se dau la o parte si din spatele lor se dezvaluie o masa cu 4 capace de cutii de hirtie xerox in care erau 4 tipuri de formulare. am luat cite unul din fiecare sa le studiez. nu m-am prins care se aplica pentru cazul meu, si descumpanit de infringere m-am tras inapoi catre culoar, la adapost pentru pregatirea urmatorului atac.n-a mai fost nevoie. de nu stiu unde, a rasarit un domn badigard pe care multimea l-a recunoscut drept omul care stia de toate si care m-a indrumat in ce fel si cum sa procedez.

dupa alte 10-15 minute de asteptare, am patruns pe usa rivnita de toata lumea. imi venise rindul. intr-un birou cu trei mese, trei doamne lucrau cererile. prin “lucrau” se intelege ca le dadeau un numar de inregistrare si le treceau intr-un registru. in ciuda incercarilor mele repetate, n-am obtinut de la functionara catre care am fost repartizat nici o informatie in plus fata de cee a ce stiam deja de la badigardul de-afara. iar in materie de customer service dumnealui era cu mult peste nivelul functionarei. dumneaei (a se citi dinsa!) m-a facut sa ma simt si cumva dator ca isi pierduse timpul cu mine, si mai ales mi-a indus sentimentul ca nu ma pregatisem suficient pentru acest examen dificil al vietii. treci la loc costel, 2! data viitoare sa nu vii fara parinti, ca nu te mai primesc la ora!

am plecat mai nedumerit decit intrasem dar oarecum cu un sentiment de implinire a datoriei fata de tara. si m-am gindit ca va veni o vreme cind va trebui sa primesc pensie de la tara asta. dup ace voi fi cotizat o viata intreaga din salariul meu de corporatist. si va trebui sa depun un dosar si sa fac o cerere. si voi fi batrin, si bolnav (sau alcoolic) si singur, si nu va avea cine sa ma ajute. pentru ca pe copii mei voi fi reusit sa-i conving sa traiasca in alta parte.

hapi haloin, romania!