Sep 22

espresso 6

am incercat zilele astea sa trec de pe deezer pe apple music. ma stiti apple fanboy, dar idea s-a dovedit a fi proasta. contentul nu m-a dat pe spate si prin urmare n-as fi avut pentru ce plati. daca tot ar fi sa dau un ban, as intra pe paid la deezer (pentru ca spotify nu e disponibil in ro!), ca tot am integreare cu last.fm. la care nu renunt nici in ruptul capului . deci pentru moment 1-0 deezer, bye-bye apple music #fail

flori, filme sau baieti, melodii sau cintareti… despre melodii am zis, sa trecem la filme. mai exact la seriale. pentru ca dupa o zi de munca la birou si 3-4 ore de munca silnica la domiciliu orice carte ma adoarme. zilele astea am facut binge-watching pe tableta la sezonul 5 din house of lies . m-am intristat maxim ca l-au cancelat. serialele bune n-are noroc si toti barbatii is niste porci!

un hipster de patron sau patron de hipsteri (whatever!) piloteaza saptamina de lucru de patru zile. frumos, n-am ce zice, sa tradezi maretul ideal cu cincinalu’n patru ani si jumatate! la munca, bah!

hipsterii de mai sus, care vor lucra patru zile pe saptamina, se pot gindi serios sa-si achizitioneze (in rate la ing, cum altfel!) un microapartament, in care sa-si invite prietenii si sa consume (responsabil, cum altfel!) o juma’ de sticla de 33cl de heineken. admiterea la petrecere se face in baza adidasilor fara sireturi de la bmw!

in elvetia se baga cursuri obligatorii de dresaj. cum dresajul inseamna in esenta mai mult educarea omului si mai putin a ciinelui, ma gindesc ca daca s-ar introduce si la noi, n-ar mai fi atitia cacati cu (sic!) ciini pe strada.

evenimentul saptaminii, cireasa de pe tort, bomboana de pe coliva: divorteaza brangelina. s-a dovedit astfel in mod stiintific (si multe fete e dezamagite!) ca dragostea adevarata nu exista.

Apr 06

viata bate filmu’ pana-l umple de…

hqdefault…singe, asa zice cintecul.

nu pot sa zic ca ultimul album parazitii, lovitura depedeapsa, m-a dat pe spate. nici nu pot sa zic ca m-a dezamagit, in fond e ceva nou. de care m-am plictisit dupa a cincea ascultare, sau asa ceva. semn rau pentru mine, pentru ca am constatat ca muzicile cu care ma conectez de-adevaratelea incep sa-mi placa de la a cincea ascultare incolo.

n-am citit nici o cronica, sint un fan mai atipic – nu merg la concertele lor, de exemplu dar am momente cand ascult pe heavy rotation saptamani la rand. nu am pretentii de cunoscator al genului respectiv, si nu am in “repertoriu” prea multe trupe de gen. nu am nici o pasiune pentru muzica romaneasca, as numara pe degetele de la o mina trupele/artistii pe care ii am in fonoteca. acestea fiind zise, declar ca albumul nu m-a surprins cu nimic, si reteta care a dat altadata roade (piesa cu iarba, piesa cu injuraturi la adresa industriei, piesa in care se injura politia, piesa misogina, piesa de corason, piesa de protest/sociala samd) e principala vinovata. sau poate am imbatrinit eu, pur si simplu.

recunosc, n-am cumparat inca, l-am ascultat pe deezer de cateva ori, probabil ca in final o sa-l iau, ca sa fie acolo.

care va sa zica, arestarea lu’ cheloo de acum ceva zile e mai spectaculoasa ca muzica de pe ultima aparitie parazitii. mi-as fi dorit sa fie invers.

viata bate muzica, cum ar veni.

Dec 04

din nou despre chinurile last.fm

care va sa zica mi se intimpla din nou!

a fost nevoie de amarok sub linux ca sa imi scrobblez offline ultimele o suta si ceva de piese ascultate pe ipod. ultimele tentative de a face acelasi lucru cu itunes sub windows au dat gres: plug-in-ul cu pricina merge selectiv (citeodata merge, citeodata nu). nu renunt la ipod-ul meu classic (160GB) nici mort, mai ales ca n-am gasit cu ce sa-l inlocuiesc, in special in problema problema sincronizarii cu last.fm: si la deezer (pe care mi l-a recomandat un coleg de suferinta), din 5 piese 2 se sincronizeaza si trei nu. asta daca esti norocos, pot trece ore intregi (adica zeci de piese) si nici o sincronizare.

tin la statisticile mele muzicale mai mult decit va imaginati! ele, amintirile din tinerete (printre care strecor vrind nevrind si povesti intimplate altora pe care mi le atribui mie) si “teoria critica” a muzicii anilor ’90 si nu numai (o sa va explic alta data ce vrea sa zica asta), sint subiectele predilecte de discutie cu partenerii de baututa in serile din ce in ce mai scurte si din ce in ce mai rare.

sanatate muzicala si leru-i ler va doresc!