Feb 17

espresso scurt, din picioare

la patru ani vrea sa se faca regizor. imi spune in drum spre gradinita cum ca o sa-si faca un site pe care sa puna filme de prezentare (i.e. trailere) si filmele create de el. simplu, nu?

cica se relanseaza nokia 3310. am avut doua.

elefantii lu’ iohanis din piata victoriei s-au transformat in mamutii lu’ tolontan. tara mica, jeguri multe. later edit: vad ca a mai facut cineva aceeasi gluma (elefanti vs. mamuti), dar sa stiti ca mi-a venit spontan. si chiar de n-ar fi asa, ce conteaza, doar traim in epoca post-truth.

si astronautii se caca, nu-i asa? iata cum.

o noua tragedie mondiala: a murit fratele vitreg al dictatorului.

iesiti in parcuri! va fi cald si bine. dar si mult noroi.

Feb 13

espresso 19

nu ma pot obisnui nicicum cu noul web de la linkedin. pe app-ul de tableta (ios) s-au pisat demult, asa ca ce mai merge cit de cit e varianta smartpphone (ios). microsoft, ti-ai bagat coada?

tata stia sa faca un singur (fel de) nod de cravata. dar il facea repede si in mina, nu la git, in oglinda. m-a invatat si pe mine, dar pentru ca intr-o perioada n-am avut nevoie, am uitat. o vreme am apelat la colegi sa mi-l faca ori de cite ori imi luam o cravata noua, si pastram asa cravata innodata pina se strica. nodul sau cravata. apoi reinvatat, singur, de nevoie, dupa un .pdf luat de pe internet. desi inca mai am zile in care imi ia si 5 minute sa fac un nod la o cravata, pe cele basic si pe care le folosesc frecvent le fac in mai putin de 15 secunde. mai nou mi s-a pus pata sa-mi largesc orizontul. uite aici, aici si aici citeva interesante.

dupa 25 de ani se intoarce twin pix pe micile ecrane. sper sa nu se intoarca si minerii lu’ #josiliescu la bucuresti. pina atunci rezistam, ce plm! alta intrebare!

pen’ ca tot e sezon de revolutii, cica un oras e mai fericit si sanatos daca are locuri multe/suficiente in care/unde oamenii sa se adune pentru proteste. deci feheriiicirea are chiiiipul tau bucuresti!

breaking: azi de dimineata mi-am pierdut ciinele. s-a intors dupa o ora jumate cu botul plin de sos. cel mai probabil ca doua zile de-acum incolo se va caca imprastiat.

Jan 26

espresso scurt

urgent cargus e compania aia de curierat care inventeaza tot felul de motive sa nu-ti livreze pachetul ca sa te duci tu la mama dracului pe centura sa ti-l ridici. si cind ajungi acolo, la depozit, sa petreci cel putin o ora, timp in care ei sa-ti caute coletul pentru care tu ai platit (25 EUR!) ca sa ti-l livreze la usa.

o poza de pe fb imi aminteste ca acum trei ani pe vremea asta ningea. si era cam la fel de multa zapada ca acum. surprinzator.

organizam petrecerea lui batman. implinste un numar de ani. ce ne place noua din gotham city e booked si trebuie sa programam in avans petrecerea. joker moare de invidie.

Jan 19

iarna-i grea, espresso mare

w/e trecut am efectuat o vacanta de 2 zile (o noapte) in locatia de renume international bran. si cazarea, si cafeaua si vinul au fost bune, da. dar nu despre locatie va marturisesc acum ci de drumul de intoarcere, petrecut duminica la ceas de prinz. nici macar seara. pe valea prahovei, dene unu, da. am stat (ca de mers nu poate fi vorba) 45 de minute intre predeal si busteni. de unde stiati?! ei, n-a fost nici un accident. cum? de ce m-a mincat in cur s-o iau pe-acolo?! pai uite de-aia, ca am limbrici.

ati ascultat halo on fire de pe hwtsd? bai, ma gidila la ce mai sensibila dintre corzile sensibile solo-ul de chitara de pe piesa asta, nu mai conteaza cin’ l-a scris sau cine-l cinta. sa mi-l puneti la priveghi si la inmormintare/incinerare, va rog eu!

se pare ca urgent-cargus/dhl e combinatia speciala pentru toate coletele pe care le astept eu pe ele din germania via ebay. sa inceapa distractia, abia astept!

in america se vorbeste tot mai mult de un nou(?) trend in fashion: athleisure. asta inseamna sa-ti pui cind mergi la mall colantii si bustiera (nu burtiera, da?) cu care in mod normal mergi la sala, fata! eu cred ca curentul asta a fost inventat de fapt si perfectionat cocalarii din cringasi in anii ’90 (catre final) care mergeau la piata (asa se numea mall-ul pe vremea aia) in traning de nailon si incaltati in tirlici si sosete albe. probabil ca s-au intilnit cu kate hudson in timp ce ea era la un shopping de cartofi, fiind atunci studenta la ase si locuind in caminele belvedere de pe inoginer pascal cristian. aberez. ma rog, ea zice ca trebuie sa fii fit ca sa te poti intoli in halul asta, si asta e oarecum in contrast cu burtile de bere pe care le afisau atunci stimabilii nostri suporteri ai rapiduletului. o bucurie ma incearca totusi: toti hipsterii vor trebui sa-si ajusteze tinuta accordingly, ceea ce inseamba ca lumea in jurul nostru va deveni brusc mai frumoasa: in metroul catre platforma pipera se vor vedea mai multe buci in jeggeri (colanti, whatever!) decit barbi nepieptanate si caciulite tricotate.

Dec 13

bila lu’ bula

se amesteca toate in capul meu, ceva de speriat. asa ca in loc sa mai selectez, le dau asa pe goarna, cum imi vine. poate cine stie, dupa o vreme m-oi invrednici sa extrag cite o postare distincta pentru fiecare subiect. sau poate nu.

am participat la alegeri. in calitate de alegator, bineinteles. evident sint dezamagit de rezultat, da’ asta pentru ca, pentru prima oara dupa o vreme buna, m-am amagit in prealabil ca ar putea iesi si altfel. dezamagirea e cu atit mai mare cu cit n-am votat pentru mine ci pentru copilul meu. mda, nu ma astept sa-i dea tara ceva, stiu ca tot eu trebuie sa ii dau, dar pentru o scurta vreme mi-am imaginat ca macar tara m-ar putea ajuta sau macar nu mi-ar pune frina. stiu, sint un romantic incurabil.

habar n-am daca are legatura cu primul subiect, dar aseara am participat la un incident care m-a facut sa-mi dau seama ca am luat-o razna. noi, eu, whatever. parca ma si vad pe canapeaua lu’ charlie sheen. aseara, pe trotuar mergind cu castile pe urechi, un nene era cit pe ce sa ma calce cu masina. “cit pe ce” inseamna ca a trecut cam la 2-3 cm de bombeuri. nu a realizat, si nu s-a oprit nici macar dupa ce am aruncat cu o bricheta in masina lui. pentru ca aia aveam in buzunar. imi pare bine ca nu era zippo si imi pare bine ca nu sint timplar de meserie, cine stie ce ciocan mai scoteam din buzuar?!

tot in tonuri de toamna/iarna depresiva: noul album metallica, pe care il am pe repeat de cind a aparut, si va mai sta mult acolo, e foarte tare. constat cit de trist am ajuns dupa ce realizez ca n-am cui sa-i povestesc chestia asta.

ca tot e la moda asta cu “traim intr-o bula”, a mea e o bila mica si pretioasa. adica ca se sparge greu, da’ si cind se mai crapa pe ici pe colo, si mai intra aer de-afara, ustura. o mai repar, o mai cirpesc, e a mea si o iubesc.

voi cum va simteti, bine?

Dec 07

descult in tara natala

cum altfel sa sarbatoresti ziua de nastere a tarisoarei decit umblind prin tarisoara? ce alta placere mai deosebita decit sa petreci una bucata zi pe drum intre bucuresti si sibiu (ma rog, ca sa fiu mai exact simbata de sus, de jos si/sau de mijloc), most of the time stind pe loc, in masina, e adevarat, sau mergind cu 10km/h intre breaza si predeal. si acum salta mindria de roman in mine, numa’ cind ma gindesc.

si, dupa ce ajungi ostenit de-atita drum, sa te cazezi in pensiunea de trei margarete, sa mergi la (un) local unde sa cinta live “noi sintem romani” dar nu se poate plati cu cardul, sa nu ai de ales, sa te urci in masina, sa mai faci un drum de 20km dus intors in faptul serii pina la primul bancomat, sa maninci, sa te intorci la pensionna agroturizdica (repet, de trei margarete) si sa te culci. dar, din pricina ca ai ciine, proprietarii sa te fi cazat fix linga sala de mese, unde la 12 noaptea, ceilalti pensionari desfasoara activitati socio-educative (aka joaca macao) si fac parenting modern adresindu-se tinarului vlastar (cca 10-12 ani) cu “pulica”. si tot asa si a doua noapte numa’ ca hepiberdei, cu douaj’ de oameni in loc de pulica, tac’su si un prieten de-al lu’ tac’su.

ca sa vedem si partea plina a paharului, gura asta de aer proaspat-romaneasca  a venit la fix: duminica ma duc sa votez.

hai romania, sintem in finala!

Sep 29

espresso 7

incercand sa-mi satisfac setea de cultura cu bani putini, am aterizat uichendul trecut in piata palatului (sau revolutiei, sau “in fata la ateneu”), la festibalul international de jazz. in timpul asta, la ateneu se desfasura concursul/festivalul enescu, afalat in culmea lui (cre’ ca era finala pe “aparate” sau ceva). organizatorii lu’ enescu, gindindu-se la toti melomanii care nu mai apucara bilet la interior, pusera un ecran si niste boxe in fata ateneului care difuzau ce se petrecea inauntru. ei, boxele astea, s-a gindit careva, trebuiau sa concureze direct cu sculele de concert ale baietilor aflati la 20-30 metri mai incolo. z’dai seama ce cacofonie! altfel, uichendu’ trecut s-a inregistrat in piata revolutiei cea mai mare densitate de cultura pe metru patrat. multumim organizatorilor si doamnei primar pentru organizare.

agitatie in onlainu’ mondial, s-a comunicat dupa 2 ani ca yahoo a fost spart in 2014. ce e nou cu asta, o sa intrebati. nimic, poate doar dimensiunea dezastrului: credentialele si datele a 500 de milioane de utilizatori au ajuns pe mina hackerilor. mai exista vreun cont online nespart? aproape ca nu.

oarecum neasteptat, saptamana asta biroul meu a fost heckarit de un sobolan mort. cum adica? uite-asa, a murit sobolanul si a trebuit sa parasesc incinta din cauza mirosului de sobolan mort. doua zile pina au recuperat sobolanul plus una pina au reparat peretii si tavanul sparti cu aceasta ocazie. altfel, le doresc multa sanatate vecinilor sobolani, imi plac mai mult vii decit morti.

plec departe, plec pe marte. elon musk are un plan sa ne duca acolo. tot ce mai trebuie eu sa fac e sa string doua sute de mii de dolari pina atunci. ce nu spune filmul asta e ca o sa ne plictisim dupa ce ajungem pe marte si o sa vrem inapoi.

daca aveti un copil si nu stiti ce sa faceti cu el, sau daca stiti pe cineva care un copil si nu stie ce sa faca cu el, check this out! credeti-ma, “beligerant” e un eufemism in cazul meu, de-aia ma gindesc sa mi tatuez lista in palma.