Exista. Nu as putea sa fac o estimare despre numarul lor si nici nu as putea sa am o parere, nici macar calitativa, despre numarul lor, daca sunt multi, sunt putini… Mi-as putea face o parere chiar si despre numarul persoanelor care au fost in ultimul an cu masina in service pentru ca detin sau as putea gasi, cat de cat, niste informatii. Dar nu stiu nimic despre Oamenii care au o parere despre orice. Cred ca intelegeti ca eu nu sunt un Om care are o parere despre orice si cred ca nici nu v-a trecut prin minte o asa asociere… Domnul Dumnezeu ii stie sigur.
Eu pana acum pot sa numar doi. Unul care e platit sa faca revista presei si care si-a capatat porecla de Omul care are o parere despre orice, pentru ca, evident, chiar are o parere despre orice. E nevoie de parerea lui. Porecla nu-mi apartine si chiar fac un plagiat folosindu-ma de ea. Cineva care il admira. Pe al doilea Om care are o parere despre orice l-am cunoscut azi, de dimineata, stand intr-o coada la o institutie respectabila care are grija sa avem curent in casele noastre. Barbat, trecut de 60 ani, poate chiar mai bine, asezat in capul cozii (din fata birourilor pentru primirea contractelor) si gata sa organizeze treburile. Avea teancul de dosare in mana si parea sa aiba autoritate in ceea ce priveste organizarea treburilor pe acolo. Ma pune la punct si in fundul cozii, in incercarea mea de a ma lamuri despre mersul treburilor contractuale, ordinea cozi. Eu nu prea inteleg de ce trebuie sa ma puna la punct, ca doar o intrebare aveam de pus (sa stiu pentru care din cele doua birouri e coada, ca as vrea sa aleg coada corecta), nu i-am furat chilotii, nu vroiam sa ma bag in fata, am zis buna ziua, am cerut voie. Dar disperarea se citeste in ochii lui si deja m-a citit. Am un scop ascuns si el a ajuns la faza in care nu mai accepta nicio batjocura si nesimtire. Asa ca ma pune la puct si isi impune autoritatea. Eu nu ripostez, ma asez in coada si zambesc. Sunt in continuare calma si imi spun povestea. El devine mai atent si imi explica cum sta treaba. Stie exact cat dureaza un contract. O jumatate de ora. Face calcule cam cat o sa stam in coada. El are un dosar nou si alte trei de schimbat/ actualizat (?!). Cel putin 40 de minute.
Am un aliat, el m-a gasit pe mine. Un domn ceva mai in varsta decat mine care imi sopteste ca aici e coada pe care o caut si ma intreaba daca inteleg ceva din explicatiile Domnului. E mai usor cand ai aliati. Daca m-a vazut asezandu-ma in coada si intelegand ca nu sunt un pericol pentru el, domnul pensionar isi reia subiectul din momentul interventiei mele si incepe sa aiba o parere despre orice. Dansez pentru tine. Vedetele dansatori. Un sportiv K1 care concureaza. Cum sa poata dansa un sportiv de K1?! Cu muschii si picioarele lui… Columbeanu. Om destept… Dar sa o lase pe Monica sa danseze si sa se dea in spectacol?! Monica, fata desteapta. Nu trebuie sa mai munceasca in viata ei… Printesa, a procedat foarte bine. Nu mai inteleg. Ma intreb daca i-au luat pe toti la rand. Aud franturi pentru ca in acelasi timp aliatul meu imi da sfaturi cum sa ma descurc pe acolo.
Vorbesc cu gardianul care pe langa paza, mai face si mici comisioane. Intre timp ma lamuresc ca nu am nicio sansa sa rezolv ceva astazi, astfel ca renunt/ aman problema. Ii vine randul si Omul care are o parere despre orice dispare. Aflu insa ca un astfel de Om mi-ar putea rezolva dosarul/ contractul intr-o saptamana in schimbul unei sume de bani, iar eu nu trebuie sa fac nimic. Altfel, pot sa astept si cateva luni. Refuz sa apelez la Omul care are o parere despre orice pentru ca ma ambitionez sa experimentez birocratia din aceasta institutie. Sunt curioasa. Ei ce or sa zica ca am fost ambitioasa sa razbat birocratia lor?!
nota: acesta este un ghest post, daca nu v-ati prins. pana mai reglati sonorul la televizoare, puteti vizita blogul original al autoarei aici.
