de parca as fi primul metalist al patriei, am primit azi o gramada de invitatii la concertul AC/DC de pe 30/31 Mai de la kilometru nu stiu care. am declinat toate invitatiile si am simtit oameni contrariati. cum asa?
Category Archives: de-ale mele
aventuri din lumea virtuala
chiar si pentru simplu fapt ca nu mai conduc decit rareori in realitate si pentru ca nu am ce va povesti din lumea reala, chiar daca-mi place si mie primavara ca multor alte fete, chiar daca astept si eu pastele care anul asta vine fara prima (hi-hi!), chiar daca m-as da cu rolele si pentru ca-s sictirit de intimplarile de la slujba, chiar daca as mai avea vreo doua sute de motive de nemultumire si chiar daca am dat o basculanta de parale pe el eh, chiar si-asa ma bucur cite o ora-doua pe zi (cit mai am timp) de jocul asta. daca n-ai ps3, poate ai nitendo sau xbox. daca nu, merge si pe pc, da’ e bine sa ai macar un controller, ca din tastatura nu prea cred ca-i fun.
si-am incalecat pe-o roata incinsa si afumata.
trei ani
cuvinte potrivite
eu si colegii mei al caror ‘coleg mai mare’ sint, avem o regula: cine intirzie mai mult de 15 min la serviciu da un sms. uneori, acesta (semeseul adica) este folosit si pentru situatii ‘de urgenta’.mesajele sint de cele mai multe ori simple si sincere. alteori nu.
nu stiu daca e cinstit fata de ei, dar astazi nu ma pot abtine sa va impartasesc textul:
‘nu pot veni astazi la serviciu pentru ca mi-am sucit gitul’.
nais, eh!?
douamiinoua
cum zice unu’ din cei 4-5 cititori, in ultima vreme scriu rar. recunosc, scriu rar, dar ma straduiesc sa fiu la zi cu cititu’. ce poate fi mai des intilnit ziele astea decit bilanturi pe doua mii opt si rezolutii pe doua mii noua? rezolutiile astea sint niste chestii care se aseamana cu niste obiective sau cu niste planuri sau cu niste dorinte ale rezolutionarilor. am citit chiar ca e indicat ca rezolutiile sa fie SMART. haide, ca stii ce inseamna SMART! Sustainable. Measurable. Achievable. Reliable. Time lined (pentru T e o varianta prescurtata de mine). de exemplu nu e suficient sa zici: ‘imi propun sa ma ingrijesc de gospodarie’. trebuie sa zici daca poti, daca stii. cum anume vrei matale sa te ingrijesti? in ce cantitate? de cite ori dai cu matura? cit de bine? ce cantitate de praf pe rafturi consideri ‘tolerabila’. etcetera.
eu imi incep anul in vacanta de ceva vreme. adica de vreo 3 ani. e bine. cum zicea cineva, de multe ori zici ca ‘de la anul, aka 1 ianuarie, ma las de fumat’. sau ‘ma apuc de invatat’. eu de la 1 ianuarie stau. unde mai pui ca in decembrie sint asa de preocupat de unde fac rost de cadouri ca nu apuc sa fac bilantul. si ca tot veni vorba, bilantul se depune de companii prin martie. deci mai am timp pina atunci sa-mi fac bilantul. bine, rautaciosii mai capitalisti, or sa spuna ca bugetul pe anul urmator (cum ar veni rezolutiile) se face in noiembrie. cel tirziu.
acum ceva nopti am visat ca fusesem condamnat la moarte. cum mi se intimpla adesea, visele mele sint usor interactive, adica mai exact, nu sint niste filme care se deruleaza si la care eu sa fiu spectator. noo! am oaresce amestec vag-constient, si daca visul e de-ala de dimineata, concluzia finala imi influenteaza starea pe toata ziua. noroc ca visez rar. imi vine acum pe moment sa zic ca am niste vise challenging. si ca sa revin la visul cu condamnarea la moarte: pe final, chiar inainte sa ma trezesc de-abinelea, mi-am dat seama ca visul se petrecea in romania si ca in romania nu exista pedeapsa cu moartea. si uite-asa, ceea ce ar fi trebuit sa fie un cosmar, s-a transformat intr-o mica victorie. m-am trezit cu impresia ca-mi biruisem visul. ca-l descalificasem. ca-i desfiintasem esenta. ce legatura are asta cu rezolutiile pe doua mii noua? absolut niciuna.
noi sa fim sanatosi, ca boala vine singura!
visul unei nopti de iarna
[mda, ma scuzati de titlu’, da’s obosit dupa o noapte nedormita]
sint lucruri pe care stiu ca nu o sa le am niciodata. iar asta e unul dintre ele. anles ies cistigator la conventia mos craciunilor de anu’ viitor si nu da nici giem falement (de tot) pina atunci.
si ca sa nu imi zica cineva ca stau degeaba ca evreul ala din bancu’ cu loteria [btw, aici nu se zic decit bancuri proaste, deci daca pe asta nu-l stiti, treceti peste cu eleganta si rafinament] intre timp ma antrenez asiduu pe noul meu ps3… unde pot conduce asa ceva cu putin mai putin efort 😀
hai ca-i misto aia cu speranta moare ultima, ca proasta!
mega poze via autoblog.com
nimic spectaculos…
… nu am sa va comunic. doar ca am zis sa mai dau pe-aici prin online, ca poate-mi simt lipsa cei 2-3 (uau, poate chiar 4!!) cititori. oboseala mare pe finalul asta de an, mai ales ca, nu’s’ daca am apucat sa va zic ca m-am apucat iara de invatat. sa inveti la virsta mea e olaca dificil, chiar daca am fost mai demult un elev si un student silitor. azi de exemplu am avut primul examen. de-ala de trei ore, scris. ca acum 8-9 ani. un chin. o adevarata tortura. ma doare capu’ de zici ca m-a calcat tranvaiu. da, nici eu nu mai sint ce-am fost si mai mult decit atit. decit. atit. evident ca cel mai mult imi lipseste timpul de frecangeala pe net si prin alte locuri. de exemplu nu m-am mai atins de play station-ul meu de vreo 3 luni. si sa fiu al dracului daca mai am vreun chef. zilele astea de exemplu ma bate gindul sa-mi iau un ps3. da’ daca o sa-l bata prafu’?! doar sa-l consider achizitie pentru criza financiara. am auzit ca de criza va trebui sa ne incuiem cu totii in case ca sa nu mai consumam… asa o fi. deci mai luati-va acum pleisteisan cit mai aveti banii aia de pe cardu’ de credit. cica o sa le cam simtem lipsa si la cardurile astea. om vedea ce-o mai fi.


