Sep 02

in care ar fi trebuit sa va spun cum a fost rhcp

planuiam sa scriu cu f-cu-p-cu-m despre show-ul “rhcp” (mai nou le e lene sa le zica/scrie “red hot chili peppers“) insa mi-am amintit ca n-am dat bani pe bilet. nici nu mi-am dorit/planificat sa ajung acolo pentru ca nu-s un fan al baietilor, cel putin de la californication incoace. nu-mi place maneaua, fie ea si americana.

ce mi s-a parut fantastic si “deosebit” e amestecul de oameni pe care l-am vazut acolo. pe linga hipsterii care n-aveau cum sa lipseasca am vazut tot felul de corporatisti si fotbalisti deghizati in “rockeri de weekend” cu blugi versace mulati care le intra-n cur si tricouri negre cu paiete insotiti de blonde platinate incaltate cu “ciocate”. si “of cors” vestuta de piele (neagra) cu franjuri si imprimeu cul pe spate. de la tribuna oficiala/sectorul vip, n-au lipsit camasile pepit atent scoase din pantaloni (tot blugi, poate armani) si manecile suflecate ca sa puna in valoare bratarica de aur alb si/sau ceasu’ scump.

e cul sa mergi la rock. chiar daca nu stii piesele de la bis. cine ziceai ca tre’ sa mai vina? din astia “mari”?! iutu? u-haaaaa!

Oct 03

a fost ozzy

vreo doua zeci de mii de printese si printi ai intunericului s-au intilnit aseara cu insusi tatal lor. sau bunicul, pentru o mare parte dintre ei. cum show-ul a fost devansat (adica a inceput mai devreme) ca sa nu dauneze foarte mult celor cateva sute de securisti si fosti nomenclaturisti din cartierul floreasca, chiar ma intrebam daca o sa fie suficient de intuneric incat sa intram cu totii in forma care trebuie. noroc ca rotatia si alinierea planetelor a fost favorabila, si la 8 se facuse suficient de intuneric pentru ca printul intunericului sa cinte pe intuneric. de altfel sint convins ca daca nu era intuneric, facea el cumva sa fie… poate-i alinia cumva in dreptul soarelui, cu taburile lor cu tot, pe cei citeva sute de jandarmi care pazeau cele citeva sute de securisti…

printul nu ne-a dezamagit, si chiar daca nu mai cinta el ca la 20, 30, 40 sau 50 de ani, ne-a ridicat adrenalina atit cit trebuie. ne-a pus sa urlam, sa topaim, sa “dam din maini” si desi pe alocuri m-am simtit ca la ora de aerobic, am facut tot ce ne-a zis sa facem. iar el a facut ceea ce ne-a promis ca face…

i can’t fucking hear you!

Aug 17

american manele


pe drum catre serviciu (mers pe jos, aprox o ora) m-am tot gindit ce sa scriu eu pe blog oare despre concertul faith no more de simbata. asta pentru ca ieri am fost prea amortit de la cele citeva beri pe care le-am baut inainte, in timpul si dupa cintare.
n-o sa scriu mare lucru, pentru ca nu mi-a venit nici o idee mareata. titlul postarii nu-mi apartine, e o remarca (autoironica) a lui Mike Patton din timpul concertului. “arunc” set-list-ul pe care l-am gasit pe undeva prin apropierea profilului meu de pe last.fm. mai zic doar ca a e o experienta fantastica sa-i vezi pe oamenii astia. cine a lipsit, sa-i fie rusine!

May 29

tito & tarantula

cre’ ca-i printre putinele dati cind ma bucur ca primesc un newslewtter (sau spam, cum vrei sa-i zici…)

pe-asta de la myticket l-am citit azi asa intre doua guri de cafea… iar nivelul entuziasmului a crescut instant cind am aflat ca vin baietii astia. in 5 minute max, aveam biletele comandate.

abia astept.

Mar 24

over the under

phil

… sau down iii. adica al treilea album al formatiei vocal-intrumentale down. unii ii mai zic si supergrup. pen’ ca baietii care cinta la down vin din mai multe trupe mai mult sau mai putin celebre.

domnul philip hansen anselmo (poza am luat-o de pe uichipedia) suna ca in vremurile bune. pare ca a venit de undeva de departe. nu e el cel mai politicos personaj si nici cel mai cuminte dar mie mi-a placut intotdeauna. e unul din preferatii mei, ca a zic asa.

nu prea vorbesc io despre muzica pe care o ascult. nu pentru ca-s timid ci pentru ca pentru mine muzica e o chestie ceva mai personala decit pentru altii. sau poate nu.

ok, stu ca prin asta mai alung 2-3 pinguini aciuati pe blogul asta din greseala. duca-se. nu vreau sa fiu popolar, taica!