la patru ani vrea sa se faca regizor. imi spune in drum spre gradinita cum ca o sa-si faca un site pe care sa puna filme de prezentare (i.e. trailere) si filmele create de el. simplu, nu?
cica se relanseaza nokia 3310. am avut doua.
elefantii lu’ iohanis din piata victoriei s-au transformat in mamutii lu’ tolontan. tara mica, jeguri multe. later edit: vad ca a mai facut cineva aceeasi gluma (elefanti vs. mamuti), dar sa stiti ca mi-a venit spontan. si chiar de n-ar fi asa, ce conteaza, doar traim in epoca post-truth.
si astronautii se caca, nu-i asa? iata cum.
o noua tragedie mondiala: a murit fratele vitreg al dictatorului.
iesiti in parcuri! va fi cald si bine. dar si mult noroi.
urgent cargus e compania aia de curierat care inventeaza tot felul de motive sa nu-ti livreze pachetul ca sa te duci tu la mama dracului pe centura sa ti-l ridici. si cind ajungi acolo, la depozit, sa petreci cel putin o ora, timp in care ei sa-ti caute coletul pentru care tu ai platit (25 EUR!) ca sa ti-l livreze la usa.
cum altfel sa sarbatoresti ziua de nastere a tarisoarei decit umblind prin tarisoara? ce alta placere mai deosebita decit sa petreci una bucata zi pe drum intre bucuresti si sibiu (ma rog, ca sa fiu mai exact simbata de sus, de jos si/sau de mijloc), most of the time stind pe loc, in masina, e adevarat, sau mergind cu 10km/h intre breaza si predeal. si acum salta mindria de roman in mine, numa’ cind ma gindesc.
habar n-am ce dracu’ pun astia in jucariile lego, dar al meu s-a invartit ca titirezu’ vreo doua zile inainte si vreo trei dupa ultima achizitie de gen. unde mai pui ca doua seri la rind a trebuit sa particip nemijlocit la asamblatul chestiilor, pentru ca nu e in stare inca s-o faca de unul singur. recunosc, bucuria a fost dubla: una ca m-am jucat si eu, a doua ca am petrecut facind ceva impreuna citeva (zeci) de minute.
(1) m-am trezit azi dimineata ingrozit: se facea ca eram student, stateam in camin si n-aveam bani. trebuie ca m-a speriat faptul ca eram student. in rest nu e mare diferenta fata de realitatea la zi, casa in care stau e a bancii. la fel si salariul.
recent, un flacau nervos din cartierul locuit de securisti in care lucrez, mi-a rupt bratul de la un stergator. cel mai probabil ca pedeapsa ca am parcat pe locul lui. sau poate o tanti isterica, cine stie. ce sa invatam noi din chestia asta? ca lupul isi schimba parul dar naravul ba. sau ca sintem un popor de intelectuali feroce. chiar asa, ce-or fi facind plesu, liiceanu si patapievici cind le ocupa careva locul de parcare?! on the positive side, am gasit piesa la dezma.ro cu numai 90 lei plus cheltuiala cu curierul. oameni seriosi, mi-au trimis-o imediat, a ajuns la mine in 24h. nu m-am indoit niciodata ca 
incercand sa-mi satisfac setea de cultura cu bani putini, am aterizat uichendul trecut in piata palatului (sau revolutiei, sau “in fata la ateneu”), la festibalul international de jazz. in timpul asta, la ateneu se desfasura concursul/festivalul enescu, afalat in culmea lui (cre’ ca era finala pe “aparate” sau ceva). organizatorii lu’ enescu, gindindu-se la toti melomanii care nu mai apucara bilet la interior, pusera un ecran si niste boxe in fata ateneului care difuzau ce se petrecea inauntru. ei, boxele astea, s-a gindit careva, trebuiau sa concureze direct cu sculele de concert ale baietilor aflati la 20-30 metri mai incolo. z’dai seama ce cacofonie! altfel, uichendu’ trecut s-a inregistrat in piata revolutiei cea mai mare densitate de cultura pe metru patrat. multumim organizatorilor si doamnei primar pentru organizare.