Jan 09

Lista listelor

când nu am ce sa fac, fac liste cu lucrurile pe care le am de făcut.

când am făcut câte ceva, tai si de pe lista.

am o lista cu lucrurile pe care trebuie sa le fac in fiecare zi. si alta cu lucrurile pe care le am de făcut săptămâna următoare, luna următoare, anul care urmeaza.

am o lista cu cărțile pe care trebuie sa le citesc. si am si una cu cărțile pe care le-am citit.

am o lista cu filmele pe care trebuie sa le vad, si o alta cu ce filme am văzut.

bineinteles am mai multe liste cu muzica pe care (trebuie sa) o ascult. se numesc playlists. sau cum ar zice cineva mai puțin prețios, “pleilisturi”. si un “wishlist” cu muzica pe care urmează sa o cumpar.

am mai multe liste cu “prieteni”, “followers”, “following” si asa mai departe. am de fapt câte o lista de asta pentru o lista de conturi de social media pe care le folosesc. am si o lista cu oamenii esențiali pe care i-am cunoscut in realitate.

am o lista cu locurile pe care vreau sa le vizitez. insa nu am una cu locurile pe care le-am vizitat.

am o lista de cumpărături pe care trebuie sa le fac la supermarket. mai am una cu lucrurile mai importante (scumpe?) pe care le am de cumpărat.

am o lista cu deciziile importante pe care trebuie sa le iau.

dar n-am încă o lista cu lucrurile pe care trebuie sa le fac înainte sa mor. “bucketlist”.

aceasta lista cu liste e in curs de actualizare.

Oct 13

din care nu mai înțeleg nimic

am intrat pe blog. planificasem sa mă uit ce mai e, nu sa scriu ceva. deja nu mai înțeleg mare lucru despre ce e aici, in wordpress. ori mă las de tot de el, ori fac curățenie, ori îl rad de tot. e un haos de nedescris, o adunătură de plugin-uri care mai de care mai sofisticat, o tema outdatata, si tot felul de căcături. seamănă cu viața mea la 47 spre 48.

la 47 spre 48 am alergat pentru prima data la o competiție oficială. mă rog, o activitate cit de cit organizata, nu oficială neaparat. la ștafetă, 12 km. am terminat cursa, am scos un timp bun si am uitat sa mă postez cu poze si text pe linkedIn. mă rog am dat ceva pe twitter, dar e sub pseudonim așa ca nu se pune. nu se pune nici postarea asta, pentru ca desi e publica nu o citește nimeni. si n-are poza cu medalia la gât. si oricum dacă citește cineva, paragraful asta e ascuns la mijloc intre primul si ultimul, cele pe care le citește lumea de obicei.

am citit mult. mult prea putin anul asta, dar am citit totuși. in general, mi se pare că citesc mai mult decit scriu. desi scriu si “in privat”, si pentru munca. emailuri. din punctul asta de vedere nu s-a schimbat mare lucru.

nu mai înțeleg ce se întîmplă. cu blogul, cu viața mea, cu familia mea, cu compania la care lucrez, cu țara in care trăiesc, cu lumea in care trăim.

chiar dacă scriu cu diacritice, tot nu se înțelege nimic.

Jul 29

scriu la blog

pandemie. midlife crisis. angoase. apa calda lipsa. cacatul a lovit ventilatorul. 

visul meu pina de curind era (sa am) un mercedes. c klasse. albastru.  chiar ma gindeam sa imi evaluez activitatea zilnica in cit de mult ma apropii sau ma indepartez de (ziua in care o sa am un) mercedes.

ca sa fie clar, eu as vrea un mercedes pentru ca e mercedes. nu pentru ce reprezinta un mercedes. 

dar chiar, cam ce-ar puea reprezenta pentru mine un mercedes? probabil ca o perioada in viata in care nu as avea alte griji si m-as putea bucura de el. ziua aia in care toate problemele s-ar rezolva. sau le voi fi rezolvat eu.

stiti cintecul ala al formatiei partizan? in care scafandrul prinde pestisorul de aur si ala ii zice ca poate sa-si pune orice dorinta. 

un singur lucru nu-ti dori. 

e mercedes, ca vei muri.

scafandrul insira o mare lista, si la sfirsit zice:

insa mult, si mai ales, 

sincer, vreau un mercedes.

si mie in cap mi s-a fixat mercedesul. nimic si nimeni nu se compara cu el. cred ca fiecare are mercedesul lui. numai ca al meu e chiar mercedes.

n-am condus niciodata un mercedes.

Sep 09

back to school. 20 years later

azi am inceput scoala. clasa zero cum ii zice acum. bine, nu sint exact 20 ani de cand am inceput scoala ultima data, pentru ca eram la facultate, si acolo se incepe pe 1 octombrie. dar suna prea bine titlul ca sa-l ratez.

azi am inceput scoala. bine, de fapt am fost doar la festivitatea de inceput de an scolar, pentru ca scoala o s-o incepem peste vreo saptamina. sau doua. scoala e in renovare si muncitorii inca lucreaza, asa ca nu sint sali de clasa disponibile in care sa invete copiii. e bine totusi, imi zice un amic. ca au bani ca s-o repare.

azi a am inceput scoala. si am avut niste emotii cit casa. bine, mai mult noi, parintii. am alergat prin curtea scolii cu telefonul in mina sa facem poze. copilulului cu flori in mina, la coada, asteptind sa i le primeasca invatatoarea. acum 37 de ani (aici am scos calculatorul de birou sa calculez exact) n-a fost la fel. pentru ca n-am avut invatatoare. si nu eram atit de multi sa facem coada. iar parintii nu aveau telefoane.

azi am inceput scoala. bine, nu eu, ca eu am venit la serviciu, iar copilul s-a dus acasa. dar sa fiu al naibii daca mai conteaza ceva azi in afara de faptul ca am inceput scoala. dupa vreo saptamina de pregatiri in care tot universul meu s-a rasturnat cu cracii in sus la propriu si la figurat. dat cu var, montat mobila, cumparat rechizite.

azi am inceput scoala. a fost doua prima zi de scoala din viata mea.

Feb 25

zece

de curind am executat zece ani “la locul de munca”. mai precis zece ani la acelasi angajator. multumesc pentru felicitari, cine stie insa daca ca e cazul.

pentru cei care-s curiosi sentimentul e foarte similar cu cel de a fi trait cu aceeasi femeie o perioada lunga de timp: te simti in largul tau dar in acelasi timp te enerveaza te miri ce mic gest pe care il face si din care tu faci cine stie ce mare tragedie. crezi ca o cunosti ca pe propriul buzunar dar din cind in cind te prinde “in offside” cu cite ceva. unele chestii pe care le faceai alta data din placere le faci acum din obligatie, ca altfel se supara. samd.

la fel si cu “copiii” – si am facut citiva, n-am stat chiar degeaba. unii au fost reusiti de la inceput, altii care au luat startul intirziat dar pin’ la urma au ajuns bine. unora le mai sterg inca mucii, altii sint la casa lor, altii “in the making”. cind sint mici sint dragalasi, interesanti si iti consuma multa energie. cind sint mari te enerveaza si iti devin antipatici. sint cei mai frumosi copii din lume pentru ca sint ai tai, desi mai schiopateaza, sint cocosati sau au bube pe fata daca e sa ii compari cu ai unora.

mda, si cum citeam mai alaltaieri pe undeva: nu a fost greu, nici n-am bagat de seama cind a trecut atita vreme, pentru ca am fost preocupat cu calatoria.

hai liberare!