Feb 12

banii, instructiuni de utilizare. episodul 1

nu stiu cum vi se intimpla voua, dar eu mai mereu ma gindesc intr-o forma sau alta la bani. mai mult la banii mei, dar si la ai lor, prin natura meseriei. cind am bani ma gindesc cum pot sa scap mai repede de ei, pentru ca mai tot timpul ma asteapta o lista lunga. cind n-am bani, ma pregatesc pentru perioada urmatoare, adica fac si intretin lista lunga despre care va ziceam mai inainte. si uite-asa in fiecare luna, de la paste pana la craciun, de la revelion pina la vacanta de vara, de la ziua femeii pina la revizia anuala la masina.

incercind sa sparg aceasta invirteala in jurul cozii dar si dintr-o curiozitate crestineasca, am incercat de-a lungul timpului tot felul de metode, metodologii, softuri, aplicatii, mantre, tehnici de automotivare, tehnici de auto-pacalire si alte giumbuslucuri. unele mi-au iesit altele nu. cert e ca nici pina in ziua de azi nu-s independent financiar – cum se zice in literatura de specialitate. si nici nu sint pe deplin convins daca e bine sa fii sau nu independent financiar.

prin urmare, n-o sa va vind aici nicio metoda de imbogatire fantastica si nici n-o sa va dezvalui calea catre fericirea vesnica (btw, ati vazut ca pina la urma vine ea!), ci mai degraba o sa incerc sa gasesc pentru voi si sa va dau idei de cum sa-ti administrezi mai bine bruma de cistig in lupta cu toate gaurile pe care le are orice portofel serios: tentatiile, sotia, copiii, amanta, statul, vinzatorii, bancile, asiguratoorii, sistemul medical (privat sau de stat), rudele si multi altii.

acum ca am tras concluzia ca nu stim mare lucru hai sa vedem ce ar trebui sa stim.

oecd (organizatia pentru cooperare si dezvoltare economica), care supervizeaza un program de educatie financiara, a dezvoltat o metodologie de evaluare prin care masoara cunostintele, adica alfabetizare financiara. stiu ca v-a speriat cuvintul metodologie, asa ca incerc eu sa fac rezumatul a ce se masoara cu metotdologia asta:

  • existenta unui buget al familiei (nb, nu al unui buget personal!);
  • prezenta obiceiului de economisire;
  • existenta unui fond de rezerva/urgenta al familiei;
  • existenta obiectivelor financiare pe termen lung;
  • cunoasterea modalitatilor si existent unui plan prin care aceste obiective se pot atinge;
  • planul de pensii avut in vedere/in executie;
  • cunoasterea si utilizarea instrumentelor financiare de baza: instrumente de investitii, credite cu garantie/ipoteca, credite de achizitie locuinta, credit card, credite de nevoi personale (fara garantii), cont current, credite microfinanciare (“microfinance loan”), asigurare, actiuni si obligatiuni, instrumente de plata cu telefonul mobil, card de debit prepaid;
  • comportamentul de achizitie al produselor financare (cum cumparati/alegeti produsele si serviciile financiare);
  • expunerea la (daca ati fost victima unei) fraude cu produse/servicii financiar;
  • comportamentul de consum (cum cheltuiti banii);
  • autoevaluarea cunostintelor financiare (cit de tari va simtiti pe subiect in comparatie cu altii);
  • cum va acoperiti gaurile (diferenta negativa intre venituri si cheltuieli) in situatii neprevazute;
  • cat puteti trai din rezervele financiare fara sa va imprumutati in situatia in care veniturile inceteaza;
  • abilitati numerice si cunoasterea citorva concept financiare de baza (cit de bine va pricepeti sa socotiti cind vine vorba de bani): dobinda, dobinda compusa/capitalizata, inflatie, randament, risc.

pe la pagina 15 din documentul cu pricina gasiti cu alte cuvinte ce v-am listat eu mai sus.

just for fun, puteti parcurge si chestionarul pentru copii (elevi, student), si comparati cu situatia in care se afla copii vostri (daca aveti, sau daca aveti de gind sa-i faceti/adoptati).

stiu ca subiectul e solicitant, asa ca ma opresc aici. cine stie cind si ce vom mai dezbate in episodul urmator.

btw, daca va place sau nu subiectul puteti incerca si un comment, like, tweet, share. nu costa nimic.

Feb 10

nu imi numar banii, imi verific portofelul

mai multe statistici ne arata ca romania sta prost in ceea ce priveste educatia financiara (altfel spus financial literacy, alfabetizare financiara etc.). ultimul raport al bancii mondiale pe care l-am gasit zice ca sintem pe ultimul loc la capitolul asta, cu un scor de numai 22% (adica 78% din cetatenii romaniei sunt analfabeti dpdv financiar), si ca sa va faceti o idee, penultimul loc e ocupat de bulgaria cu scor de 35% iar media europeana e undeva la 52%. media mondiala e la 30%. studiul complet aici.

fin literacy

asta explica multe, nu-i asa: creditele in franci, procesele colective cu bancile, “clauzele abuzive”, legea darii in plata si alte subiecte la moda zilele astea.

pe de alta parte, oferta bancilor din romania abunda (si nu de ieri de azi) in instrumente “moderne” de plata, “digitale” cum le zice: carduri contactless, mobile banking, atm-uri “inteligente”, etc. lumea vorbeste de revolutie digitala, digitalizare, omnichannel, disruption and shit like that!

alte statistici arata ca ne cam doare la bashketzi de ele: cam trei sferturi din romani prefera in continuare sa plateasca cash. cu toate prima tentativa e sa te compari cu suedia, nu stam atit de nasol: in state 65% din cetateni sint iubitori de cash.

media (digitala si traditionala) ne incurajeaza in fiecare an publicind statistici care arata cresteri “nemaivazute” pe sectorul e-commerce. cu toate astea ponderea optiunii “cu plata la livrare” e cea care domina copios statisticile. chiar daca mai nou ne putem cumpara cu cardul ceapa si marar din piata. deoacamdata doar o piata si doar in centrul bucurestiului.

de curiozitate m-am dat ieri citeva ore pe net in cautarea unor site-uri sau bloguri de educatie financiara. am fost dezamagit mai ales de zona de initiativa privata: gurii (pluralul de la guru!) nostri din domeniul asta seamana cu martorii lu’ iehova: cum sa te imbogatesti ascutind creioane, cinci pasi pentru a dobindi independenta financiara, cum am facut primul million de dolari, pardon lei economisind din banii de mincare etc.

cum as suna insa “ce trebuie sa fac ca sa nu-mi termin salariul a doua zi dupa ce l-am luat”? caci cu basic skills sintem de fapt la genunchiul broastei.

un amic mai tinar si-a suflecat minecile si s-a apucat sa scrie despre diversele instrumente si metode de plata. zice ca o sa o faca pro-bono, adica dezinteresat. deocadata n-a deschis inca, desi e foarte bine organizat.

si pentru ca subiectul e generos si nisa neexploatata, ma gindesc sa pun eu umarul la educarea natiei (pentru ca stiu si pentru ca pot, de-aia), pina una alta inaugurand o categorie noua aici. nu neaparat cu content original cit mai degraba cu content la mina a doua – adica scris de altii dar in acord cu experientele mele. “selected content” cum ar veni.

acestei noi categorii o sa ii zicem ka-ching! sa speram ca o sa aiba viata.

Feb 01

fericirea o are zbircita

de fapt voiam sa incep cu fe-he-ericirea are chi-iii-pul ta-hau. dar am dat dimineata peste graficul asta pe twitter (sa ma scuze da’ chiar nu-mi la cine):

wb ladder vs age

brusc, zicala cu “se-apropie funia la par” capata noi valente(sic)! ma gindeam deunazi ca o sa ma prinda apusu’ trist si singur intr-un azil, basindu-ma si certindu-ma in fiecare minut cu infirmierele. ei iata ca nu. voi fi vezel si bine dispus!

evitent ca ma simt mult mai motivat sa incep saptamina lucratoare cu optim(u)ism si proactivitate: statistic vorbind mai am doar 4-5 ani pina incep sa-nvat sa fiu fericit. (am citat de doua ori parazitii intr-o singura fraza). ma intreb cum se simt flacaii de 20 de ani cind vad graficul asta. sa stii ca o iei asa, la vale pe carusel si ca o sa-ti creasca nivelul abia atunci cind n-o sa ti-o mai vezi decit in oglinda…

la fete, life is a roler coaster, incep sa caute fericirea pe la 18 ani si si-o gasesc relativ repede, pe la 25, intruchipata intr-un un sugar daddy sau un prince charming. si-au trait fericite nu  pina la adinci batrineti ci pin’ pe la 37 cind incep sa se zbirceasca. dupa aia doar alcoolul (cele care au ales sugar daddy), divortul (pentru cele care l-au ales pe prince charming) si menopauza le mai salveaza. da’ asta dupa 50+.

in plus, nu-i o surpriza pentru mine ca femeile sint mai fericite decit barbatii. pe fond si asta e un merit al nostru, pentru ca nu-i asa, zi de zi, ceas de ceas, secunda de secunda, cu asta ne ocupam mintile: cum sa le facem pe ele sa fie fericite. ei bine, iata ca reusim sa le facem! ma rog, baietii invata mai greu, deci se prind mai tirziu cum sa fie fericiti. da, dar sint cei care ride la urma (sic!).

care ca sa zica viata suge, noroc ca se termina repede. si desi viata e frumos dar greu, la final iti ramine zimbetul pe buze si ti se umple sufletul de bucurie, mai ales daca te insoteste pas cu pas neamtul ala, care iti ascunde mereu sosetele. alzheimer ii zice, bunicule!

Note de subsol:

  • pentru cei care doresc sa aprofundeze mai mult subiectul, iata studiul pe care l-au efectuat cercetatorii americani si din care citeaza cei mai multi. am mai vazut ca si gallup are ceva similar, n-am reusit insa sa dau de sursa originala poate si pentru ca n-am cautat-o foarte mult.
  • pe grafic, “WB” vine de la well being.
  • la o cautare pe goagle o sa vedeti ca graficul e diferit de la o tara la alta, dar in principiu tot forma de u are, iar pe la 40 – 45 e fundul galetii cum ar veni. pac, imi vine in minte midlife crisis. pac-pac!
Jan 26

procrastination. personal dezvolteishan.

apropos de dezvoltare personala, productivitate, stuff like that. in ciuda faptului ca n-am primit nimic degeaba pana la virsta asta (venerabila) constat ca timpul meu e o alternanta intre momententele in care fac chestii care sa miste lucrurile din viata mea si altele in care astept sa mi se dea.

habar n-am cum s-or simti colegii mei de generatie, in mod cert exista aici si o componenta personala si de personalitate, dar la mine contradictia asta vine din educatia comunista pe care am primit-o de mic(“statul iti da”) si experienta de viata capitalismului salbatic(“iti iei singur sau mori”) in care m-am trezit aruncat in fix tineretea post-revolutionara.

fapt e ca ma rod mustrarile de constiinta atunci cind nu fac nimic. desi imi place sa stau degeaba, daca stau nu ma simt deloc bine. adica nu ma bucur cu adevarat de situatie. desi ma pornesc greu, daca fac ceva si-mi iese, ma cuprinde o stare de bine, care e cu atit mai mare cu cit efortul depus.

platitudini, stiu, dar sa stiti ca recent am trait un sentiment extraordinar de “datorie implinita” – cum se zicea in limba de lemn tovaraseasca – dupa ce am terminat de instalat lampa/plafoniera din baia apartamentului proprietate personala (sanchi, e ipotecat!). mi-a luat cinci ani sa ma hotarasc (desi in fiecare zi ma uitam cu obida la becul ala atirnind de doua fire murdare de var!), doua saptamani sa o achizitionez (dupa ce am trecut-o pe lista de rezolutii a anului 2016) si mai mult de o saptamana sa gasesc cele 20 – 30 minute s-o amplasez pe perete.

mai am pe lista un geam spart la balcon in varsta de 3 ani, o plafoniera la dormitor veche de 4 ani si un zavor la usa de la ghena care va implini in curand 5 anisori!

ce vreau sa zic cu asta: ca binele invinge pina la urma, ca ce poti face azi nu lasa pe maine, ca un barbat trebuie sa faca lucruri– iaca aici 100 de chestii de facut in caz ca va plictisiti pe-acasa, si in cele din urma niste sfaturi (pe care eu nu le urmez, bineinteles) pentru imbunatatirea productivitatii.

Jan 18

de 8 ori nino-nino. de quentin tarantino

A1filmele lui tarantino sint pentru mine ca un fel de sarbatoare. in sensul de eveniment. si un eveniment de-asta se simte cam asa: dupa ce vad unul, abia astept sa-l vad pe urmatorul. cum de la un film la celalalt trec cam 2-3 ani, imi umplu timpul asta cu tot felul incercari de a regasi aceeasi stare. adica celelalte filme.

am pus prin urmare ieri mina pe lopata, am deszapezit trasura japoneza trasa de 100 de cai ametiti de sake si am purces la cabana lu’ afi din dealul cotrocenilor prin nameti si ger, ma rog, nu era asa ger si nici vintu’ nu batea cine stie ce, da’ zapada tot era.

am gasit acolo inca 10-20 de entuziasti de toate virstele, pentru ca la cite greutati au infruntat mi-e greu sa cred ca ajunsesera acolo din greseala. si mai stiu ca erau aficionados deoarece s-a chicotit copios la glumele tarantinesti, culminind cu hohote de ris sincere la faza (spoiler alert!) in care kurt russel a borit singe direct pe fata lu’ jennifer jason leigh.

deci da. si de data asta a fost un eveniment. si nu numai pentru ca ne-am putut descotorosi pentru vreo 4 ore de copchilul cu care a trebuit sa negociem 2 zile ca sa ne lase la hilm. am avut parte de toate ingredientele din celebra reteta a lui tarantino si m-am bucurat din plin. poate ca de data asta a scapat “un virf de cutit” de prea multa imagine, si de-aia pe alocuri m-a incercat o nerabdare, o neliniste asa… da’ cine stie daca o mai fi asa la a doua vizionare!

in final as vrea sa inchei cu un mesaj de incheiere (sic!): deci domnule tarantino, bai quentine, tine-o tot asa. iar voua, bai cinefililor, mergeti la cinema. mai lasati dracu’ torentele si serviciile de streaming, ca nu acolo se vad filmele adevarate!

Jan 12

oleaca despre netflix

m-am bucurat si eu ca un copchil care primeste o jucarie noua de lansarea netflix in romania. mi-am activat contul inca din prima seara si de-atunci entuziasmul imi scade pe zi ce trece. acum a ajuns la genunchiul broastei.

eu sint un om sarac dar cinstit si mai ales comod sau lenes: as renunta bucuros la bataia de cap cu sursele alternative (aka torrente) si as plati pentru streaming sau download legal. pe partea muzicala m-am legalizat aproape total, motivele fiind insa legate mai degraba de calitatea marfii decat de comoditate.

revenind la netflix, dincolo de partea de experienta/interfata (ux) care e ok-ish (nu m-a dat pe spate insa) problema romaneasca tine de continut – cea mai buna remarca am vazut-o la orlando: ar trebui sa platim la fel pentru mult mai putin. ma rog, faptul ca netflix are o strategie universala (adica vrea sa ofere acelasi continut la tot mapamondu’) si ca pentru asta va trebui sa zguduie din temelii establishment-ul drepturilor de autor si licentierii content-ului, e challenge-ul lor dar nu e treaba mea!

cert e ca la primele doua sesiuni m-am chinuit un pic (20-30 min) pana sa gasesc ceva de vazut. chiar daca stii ce vrei, probabilitatea sa gasesti e destul de mica. iar asteptarile sint mari. nu ma incearca de exemplu aceeasi nemultumiure pentru hbo go, unde de bine de rau nu mi s-a promis ca vad toate filmele si serialele din lume!

frustrarea asta de cetatean sh am mai trait-o cu sony ps3: play station store si play station network nu au fost disponibile in romania decit foarte tirziu, dar erau parte din produsul pe care il cumparai. asa ca noi romanii am platit pe console aceeasi bani cu un grec spre exemplu, da’ consola romaneasca facea mai putine lucruri decit cea greceasca.

in concluzie, cel mai probabil ma voi folosi de perioada de trial si voi renunta imediat dupa. nu numai ca mi s-au inselat asteptarile, da la banii astia ma simt inselat direct la buzunar. cel putin pina mai baga astia ceva marfa la raft. si, cum vine vara, cel mai probabil ca urmatoarea incercare va fi prin toamna lu’ 2016.

vizionare plac(f)uta!