daca as fi pentru o zi presedinte… pardon, asta e de la alt post.
daca as fi macar un belister, ca la alister nici nu indraznesc sa visez, as zice ca terasele de pe decebal se darima pentru ca primarul sectorului 3 a citit postul meu de-acum fix trei luni si o zi: mai avem nevoie si de iarba! sau daca nu primarul, macar vice-primarul, care-o fi el. cert e ca lucrurile se desfasoara “as we speak” iar eu nu ma pot gindi acum decit la ceea ce o sa se intimple cu fauna de terasa-alcov, gen bordelul mov: la lola, la fifi, la micuta janet, sa mai dau o tura sa borasc la closet. si cum nu o sa ma mai pot eu lauda la managerii de la serviciu ca dorobantiul s-a mutat la mine-n cartier. bine dracului ca macar am mai mult loc sa ma plimb cu triciclstul si patrupedul pe trotuare, macar pina trec alegerile.
love, love, love!
btw, ca sa intelegeti mai bine titlul vizitati zona de postari asemuitoare.
daca nu intelegeti poza, e grav.
fiind o persoana mai mult ocupata, in zilele lucratoare ale saptamanii maximum de entertainment pe care-l pot oferi kinderului e plimbarea de 40 – 50 min cu tricicleta prin cartier. inevitabil traseul trece pe langa unul sau mai multe locuri de joaca amenajate intre blocuri. chiar daca sinteti sau nu in target, cred ca le cunoasteti, fie si numai din reportajele nenumarate de la televizor. ai trecut cu tricicleta pe langa “pac” = ai pus-o, pentru ca trebuie sa te opresti neaparat, little batman fiind ager de privire si aprig la vointa, iar durata pit stop-ului e foarte dificil de prognozat.
trebuie sa stiti inca de la inceput ca pentru mine mersul la un concert e un eveniment foarte important. mai important ca ziua mea de nastere, de exemplu.
pentru cei care vor sa se faca antreprenori de succes, iata cum poti da lovitura in 3 pasi simpli:
ma plimbam intr-o zi cu ciinele prin centrul vechi. intr-un moment de-al meu de neatentie, animalul s-a apropiat de gardul unei biserici si l-a pisat in stilul binecunoscut. o maicuta (nu, nu era batrina, si n-avea nici briu de lina) a iesit precipitata de-acolo si ne-a afurisit cu apelative precum “pagini”, “oameni fara suflet” si altele asemenea. ne-a mai atras dinsa atentia ca pe gardul cu pricina “s-au cheltuit miliarde”. n-am auzit nimic de “patrimoniu cultural” desi era cazul.