
alerg de vreo câțiva ani. m-am apucat in gluma după ce am citit o carte scrisă de unu’ care a făcut o companie de adidași (sic!), și a făcut din alergat (“running”) un fenomen de masă. dacă nu aveți timp sa citiți cartea, e și un film mai nou care atinge tangențial subiectul. “atinge tangențial” o fi pleonasm?
mă rog, mai sunt și alții care fac bani de pe urma alergatului si alergătorilor. printre primele reclame la iPod, dacă vi le mai amintiți, unele erau cu alergători. dacă nu va mai amintiți reclamele, sunt pline filmele americane de oameni cu căști in urechi care aleargă. de obicei prin Central Park.
apoi au apărut ceasurile inteligente. smart watch-urile. care numără pașii si caloriile. și tot felul de indicatori de fitness. unii indicatori sunt și pentru alergători. ba exista si firme de ceasuri de-astea care fac ceasuri anume pentru alergătorul nedescoperit din tine. si aplicații pentru aceste ceasuri si telefoane.
după aia e Decathlon. sport for the masses. sau cum s-o zice in franceza. cu ditamai raionul pentru alergători. mă rog, mai exista și alte magazine, dar mai scumpe.
până și primarul sectorului 3 face bani de pe urma alergătorilor, pentru că a înconjurat lacul IOR cu o inutilizabilă dar probabil foarte costisitoare pista de alergat.
alergatul, cu căști in/pe urechi sau fără, cu ceas la mana sau fără, cu echipament scump (“adidași”, tricou, șosete, pantaloni) sau ieftin, in IOR pe pista sau pe lângă, are multe beneficii pentru sănătatea fizică, dar si mentală (așa cum o sa găsiți pe net si in cărțile de self-help).
alergatul iți oferă timp pentru (auto)reflecție si observație. chestii care se întâmplă din ce in ce mai rar cu atâtea digitalizare…
să vă dau un exemplu. azi mă uitam la oamenii care alergau pe lângă mine. am observat ca bărbații, mai ales cei 40+ sunt mai cocheți decât femeile când vine vorba de asortat echipamentul. nu mai zic de cât de costisitor e.
apoi am reflectat la afirmația unei prietene care mi-a zis ca i-a zis un prieten de-al ei ca bărbații care nu prea mai au parte de sex (reasons may vary) se apucă de alergat.
evident asta e o răutate lansată de invidioșii pe succesele altora. succesele de alergător.
pentru că am observat pe unii (bărbați, 40+, repet) care după ce o vreme aleargă umăr-la-umăr cu câte o doamnă, la un moment dat se opresc din alergat. totuși continuă să se îmbrace în echipament și se întâlnească cu aceeași (și ea îmbrăcată in echipament) la intrarea în parc dimineață devreme si apoi pleacă de mana la plimbare. după o alta perioada nu îi mai vezi deloc.
uite, chiar și eu, am început să schimb zâmbete cu o necunoscută cu care mă tot întâlnesc la alergat de ceva vreme.
așadar pune hainele de plastic, leagă părul cu-n elastic, și ieși la alergat.
#decatfao. #faodecat

eh, de cind nu m-am mai entuziasmat eu asa de tare dupa o carte incit s-o dau ca recomandare pe blog! de
azi dimineata pe la 7 un domn si o doamna descarcau un televizor nou (led, 4k, LG daca va intereseaza detalii) dintr-o duba. dubios am zis. apoi m-am gindit: vine mosu’!
(1) m-am trezit azi dimineata ingrozit: se facea ca eram student, stateam in camin si n-aveam bani. trebuie ca m-a speriat faptul ca eram student. in rest nu e mare diferenta fata de realitatea la zi, casa in care stau e a bancii. la fel si salariul.
recent, un flacau nervos din cartierul locuit de securisti in care lucrez, mi-a rupt bratul de la un stergator. cel mai probabil ca pedeapsa ca am parcat pe locul lui. sau poate o tanti isterica, cine stie. ce sa invatam noi din chestia asta? ca lupul isi schimba parul dar naravul ba. sau ca sintem un popor de intelectuali feroce. chiar asa, ce-or fi facind plesu, liiceanu si patapievici cind le ocupa careva locul de parcare?! on the positive side, am gasit piesa la dezma.ro cu numai 90 lei plus cheltuiala cu curierul. oameni seriosi, mi-au trimis-o imediat, a ajuns la mine in 24h. nu m-am indoit niciodata ca