Oct 31

R.E.D.

merg la filmele cu bruce willis. regulat si aproape fara sa pierd nici unul. deh, el e ceea ce s-ar putea numi ‘slabiciunea mea’ cinematografica. chiar daca 3 din 5 filme sint gresite (in unele aparitia lui e total neinspirata desi filmul e ok, in altele e filmul prost de-adreptul), eu continui sa merg la cinema sa-l vad. si citeodata am surprize placute, precum ce-a de aseara: RED.

nu va asteptati la cine stie ce film de arta sau blockbuster… e un film perfect pentru simbata seara. regizorul este cvasinecunoscut (cel putin pentru mine), distributia insa e insa super ok. replici haioase. impuscaturi. atmosfera relaxata. dar ia uite, ca ma apucam sa va povestesc filmul… neah! mergeti si-l vedeti.

Oct 20

amsterdam

de cind am venit ma tot chinuie talentul literar-artistic in legatura cu scrierea acestui post. am inceput prost deja. ma gindeam la o introducere de efect, legata cumva de un titlu pe masura… printre propunerile de titlu (din capul meu, evident) se numarau: “(h)amsterdam”, “i am sterdam” (asta ar fi brandul de oras, oficial), “fara bicicleta prin amsterdam” s-asa mai departe.

apoi ma gindeam eu tot asa in sinea mea, ca as continua cumva cu o descriere scurta, de efect (sic!) cu cele mai socante lucruri in amsterdam. caci toata lumea care afla ca vii de-acolo te intreaba privindu-te cu subinteles: “si ia zi drept, ce-ai tras?” “da’ gagicile alea chiar sint in vitrina? da’s multe?” “umbla homosexualii in cirduri de cite doi pe strada?” “bai si chiar sint asa de multe biciclete?” so cliche, ar zice francezul!

apoi ma gindeam sa va povestesc, tot asa, printr-o aducere din condei despre chestiile care nu mi-au placut la amsterdam. si despre cele care mi-au placut. cliche, again!

va dezamagesc, deoarece lenea ma cuprinde din nou. n-am chef de aduceri din condei. si mi-e frica de lipsa mea de elocinta in descrierea orasului cu pricina si in general. mi-au placut tramvaiele din amsterdam, nu mi-a placut ca n-au starbucks decit in aeroport si in gara (ceea ce pentru mine a fost o adevarata corvoada psihico-chimico-fizica aka un fel de sevraj). mi-a fost frica de biciclistii din amsterdam care mi s-au parut mai periculosi decit masinile (ca masini erau mai putine parca), mi-am pierdut o bucata de masea intr-un chips lays de amsterdam, am avut perete transparent care separa camera de hotel de baia camerei, am mers mult, am dormit mult. nu mi-am murdarit pantofii (o obsesie de-a mea) desi am mers cam  8 ore pe zi si vremea a fost… ploioasa. mi-au placut olandezele fara fasoane, nu foarte frumoase dar nici chiar atit de urite. mi-au placut casele lor, canalele, parcurile, strazile. si tramvaiele. nu am mers cu bicicleta, recunosc, mi-a fost frica (desi nu-s biciclist de ieri de azi). a, si era sa uit: la amsterdam miroase frumos. chiar si cind treci pe linga un cofeeshop.

in rest sa lasam pozele sa vorbeasca. engioi. mai tirziu, cind o vrea picassa.

Oct 03

a fost ozzy

vreo doua zeci de mii de printese si printi ai intunericului s-au intilnit aseara cu insusi tatal lor. sau bunicul, pentru o mare parte dintre ei. cum show-ul a fost devansat (adica a inceput mai devreme) ca sa nu dauneze foarte mult celor cateva sute de securisti si fosti nomenclaturisti din cartierul floreasca, chiar ma intrebam daca o sa fie suficient de intuneric incat sa intram cu totii in forma care trebuie. noroc ca rotatia si alinierea planetelor a fost favorabila, si la 8 se facuse suficient de intuneric pentru ca printul intunericului sa cinte pe intuneric. de altfel sint convins ca daca nu era intuneric, facea el cumva sa fie… poate-i alinia cumva in dreptul soarelui, cu taburile lor cu tot, pe cei citeva sute de jandarmi care pazeau cele citeva sute de securisti…

printul nu ne-a dezamagit, si chiar daca nu mai cinta el ca la 20, 30, 40 sau 50 de ani, ne-a ridicat adrenalina atit cit trebuie. ne-a pus sa urlam, sa topaim, sa “dam din maini” si desi pe alocuri m-am simtit ca la ora de aerobic, am facut tot ce ne-a zis sa facem. iar el a facut ceea ce ne-a promis ca face…

i can’t fucking hear you!

Jun 28

sonisphere 2010

iarasi ma vad nevoit cumva sa scriu fara sa am neaparat chef sa fac lucrul asta. dar dincolo de cheful meu, simt nevoia sa va zic ca uichendul sonisphere ‘a meritat toti banii’, mai ales ca nu credeam sa ajung vreodata sa vad atitia ‘monstri sacri’ laolalta. sau separat. era visul adolescentei mele sa-i vad pe slayer, pe alice in chains sau pe anthrax (pe metallica ii vazusem deja, dar un show de-al lor va ramane intotdeauna cel mai aproape de corason) si daca acum 20 de ani ma intrebai daca eu cred intr-adevar ca o sa ajung sa asist la unul din showurile lor ti-as fi raspuns sigur pe mine ca nu.

dincolo de rindurile semilacrimogene, va zic doar ca sint ragusit si ca mi s-a deschis apetitul de un show slayer cap coada. sper sa apuc si zilele alea, sau sa le mai apuce ei! despre prima seara nu va pot spune nimic pentru ca nu prea ma potrivesc cu audienta manowar sau accept. de fapt la accept am plecat pe la jumatea show-ului.

n-am avut experiente neplacute legate de organizare.

cam asta a fost sonisphera, poate revin si cu poze (facute cu telefonul).

pies: nu v-am zis nimic de rammstein. asta ca sa ma razbun pe steagul ala german afisat la startul show-ului. care show a fost intr-adevar bestial.

pies la pies: asa e, l-am uitat pe mustaine. si nu merita, a fost treaz si imperial. in camasa lui alba.