Jul 29

an evening with dream theater

DTtrebuie sa stiti inca de la inceput ca pentru mine mersul la un concert e un eveniment foarte important. mai important ca ziua mea de nastere, de exemplu.
de-aia merg asa de rar si sint asa de selectiv in alegerea evenimentelor de acest gen. bine ar mai fi si motivul banilor, dar e mai bine sa ramanem totusi intr-o nota romantica.
nu-mi amintesc exact de ce pe mega-meseriasii de la dream theater i-am ratat acum doi’spe ani la arenele romane, dar cel mai probabil din cauza ca in perioada aia munceam ca un negru pe plantatie.
asa ca nu mi-as fi iertat sa-i mai ratez si de data asta, si oricat de prost ar fi iesit evenimentul, v-as fi spus oricum ca a fost extraordinar, nemaivazut, nemaintalnit.
numai ca nu e cazul sa va mint, pentru ca a fost chiar extraordinar de bine/frumos/intens samd. prestatia oamenilor de pe scena a fost cu atat mai laudabila avand in vedere audienta nu foarte numeroasa.
si da, e primul show rock la care am participat si in care nu a cintat numeni in deschidere. si da, e primul show al unei trupe rock la care am participat si in care o trupa a cintat 3 ore.
citindu-l pe labrie, aseara a fost “about dream theater and nothing else”.
jos palaria!

o sa va pun si set list-ul , asa cum v-am obisnuit, dar mai incolo.

Dream Theater Setlist Romexpo, Bucharest, Romania 2014, Along for the Ride

Jul 29

ich will…

daca as fi pestisorul de aur sau managerul trupelor care ne calca pamintul stramosesc, as face in asa fel incit sa penalizez “organizarile” de tipul celor de la rock the city 2013.

i-as pune pe incredibil de talentatii organizatori sa stea la fiecare coada de pe “locatie” in ordine cronologica: jetoane – bere- buda si la final le-as da un extemporal sa-mi recite ce plm au inteles ei din show-ul si performanta artistilor. evident, extemporalul ar fi dat imediat dupa iesirea de pe “portile” locatiei, dupa ce se vor fi calcat in picioare cu oameni, masini si motociclete precum si cu “boii de politisti” – cum zice un banc stravechi.

daca n-ar trece examenul, cea mai buna “recompensa” ar fi inapoierea contravalorii bileteleor, sau a diferentei de la pretul practicat pana la “valoarea” livrata.

cam atat despre “organizare”. si nu, prostii nu suntem noi cei care participam la astfel de evenimente in numar nemeritat de mare pentru organizatorii lu peste prajit, si poate prea putini cat ar merita performanta artistilor.

Rammstein Setlist Rock The City Festival 2013 2013, Wir halten das Tempodespre artisti numai de bine: show-ul a fost extraordinar, executat cu precizie germana, o imbinare unica intre talentul deosebit si “infrastructura” ultra profesionala – cum ar zice petre magdin…

cit despre mine, mi-am transpirat tricoul de vreo 3 ori limita admisa, si asta a fost si modalitatea cea mai sigura de a scoate cele 2 beri pe care am apucat sa le beau inainte. am urlat ca niciodata, desi nu stiu germana, balmajind sunetele pe alocuri, pronuntand cele 15 cuvinte germane pe care mi le-aduc aminte dupa ureche, bucuros nevoie mare la pussy pentru ca are in text si engleza. si nu, n-am facut poze tot showul, pentru ca nu am avut timp, deci nu am ce sa va arat aici.

sa-mi aduc aminte: neaparat de mers si data viitoare. cu sau fara marcel avram.
Sep 02

in care ar fi trebuit sa va spun cum a fost rhcp

planuiam sa scriu cu f-cu-p-cu-m despre show-ul “rhcp” (mai nou le e lene sa le zica/scrie “red hot chili peppers“) insa mi-am amintit ca n-am dat bani pe bilet. nici nu mi-am dorit/planificat sa ajung acolo pentru ca nu-s un fan al baietilor, cel putin de la californication incoace. nu-mi place maneaua, fie ea si americana.

ce mi s-a parut fantastic si “deosebit” e amestecul de oameni pe care l-am vazut acolo. pe linga hipsterii care n-aveau cum sa lipseasca am vazut tot felul de corporatisti si fotbalisti deghizati in “rockeri de weekend” cu blugi versace mulati care le intra-n cur si tricouri negre cu paiete insotiti de blonde platinate incaltate cu “ciocate”. si “of cors” vestuta de piele (neagra) cu franjuri si imprimeu cul pe spate. de la tribuna oficiala/sectorul vip, n-au lipsit camasile pepit atent scoase din pantaloni (tot blugi, poate armani) si manecile suflecate ca sa puna in valoare bratarica de aur alb si/sau ceasu’ scump.

e cul sa mergi la rock. chiar daca nu stii piesele de la bis. cine ziceai ca tre’ sa mai vina? din astia “mari”?! iutu? u-haaaaa!

Sep 15

alerg din nou de nebun

opiumdeci da. am incercat sa va pun si o poza cu o coperta de album da’ n-a mers word press-ul. sa-l lasam in plata domnului ca-i tirziu.

care va sa zica titlul e din nou o licenta poietica care face o aluzie subtila dar totodata directa(sic!) la faptul ca zilele astea m-am reintalnit (din nou multumita surselor alternative!) cu niste prieteni de-ai mei din adolescenta: running wild. si ca sa vezi cum se leaga lucrurile, imi dau seama acuma’ de ce m-a prins pe mine seria ‘piratii din caraibe’.

nu intru in amanunte, mai cititi si singuri pe wikipedia de ce se aseamana stilul lor cu filmul, va zic doar ca lp-ul meu preferat e pile of skulls iar piesele pe care le-as asculta la nesfirsit de pe albumul asta ar fi omonima (sic lenti!), treasure island si fistful of dinamite. versiunea ‘pe caseta poloneza’ de-acum 15 ani am ascultat-o de vreo cateva sute de ori, c-altfel nu-mi explic cum dupa atita amar de vreme (nu-mi mai merge casetofonul de vreo 8 ani!) cum de mai stiu inca textele!

Apr 22

therapy?

ipod vad ca postez din ce in ce mai muzical. mi se trage probabil de la manelele cu care am inceput anul. si probabil ca si de la faptul ca mi-e lene si sila sa va mai scriu despre altceva. ma rog…

pe therapy?, i-am regasit de curind intr-un teanc de casete vechi. am apelat (din nou) la sursele alternative si m-am capatuit cu toata discografia. pe vremuni nu ascultasem decat troublegum si infernal love, acuma cam pe sarite mai ascult si cite o piesa-doua de pe celelalte. nu mai sint nici eu ce-am fost odata. nici ei insa.

ce-mi place mie la trupa asta?! pai in primul rand vocea omului. pare nefinisata. si chitara aia e buna, suna intr-un fel. intr-un fel deloc irlandez daca stau sa ma gindesc. de fapt, parfumul de treaba neterminata e exact ce-mi miroase mie cel mai bine la trupa asta…

textele sint ok, au ceva al lor. un pic prea libidinoase pe alocuri, dar de-aia ai nevoie de terapie pin’ la urma, nu?!

hai. mergeti si paste(ti) fericiti. si daca cumva greseala nu va aluneca pe git oul cu cozonac, luati un pic de vin. care merge de minune si cu therapy?

Apr 11

black label society

jackm-am tot chinuit sa gasesc un titlu mai inspirat la postul asta, dar nu mi-a iesit dupa cum se vede. unde mai pui ca ma ustura si gitul si mai e si luni… zi grea dupa cum stiti voi astia 2-3 care mai dati pe-aici din cind in cind. si la urma urmei de ce-ati trece pe-aici daca tot nu ma mai invrednicesc sa mai bag ceva continut… ca doara cum zicea un nene expert in ueb, continutul e important s-apoi mai p’orma seo…

dar sa lasam impresiile care n-au legatura cu subiectul. “care subiect?”, va veti fi intrebind uitaindu-va la poza cu dintre-picioarele fetei… nu, nu e vorba de eticheta neagra a lu’ gec, desi io am o vaga banuiala ca de-acolo se trage…cum altfel sa explici titluri ca ‘hangover music’, ‘boozed, broozed and broken boned’ sau “sonic brew”…

e despre o gaselnita mai noua de-a mea in pleilist (ca tot se poarta termenul asta!), niste baieti pe numele lor black label society.

ma stiti doar ca nu maninc cacat cind zic ca-mi place ceva, si va recomand din toata suferinta.

asadar, puneti sirma sa lucreze (daunloadati legal am zis!) si intre timp  dati o fuga la alimentara micpunctro sau megaimaj dupa gec. cin’ va-ntoarceti, plei! si dati un ochi aici si aici ca sa va mai potoliti curiozitatea muzicala.

bai da uei, daca va intrebati cum am ajuns eu sa-i ascult pe flacaii astia… incercand sa aflu ce legatura e intre robert trujillo si mike inez. cum, nu stiti cine-s astia?! treceti la loc, patru, animalelor!

si nu maica, nu urla chiar asea… sint mai domoli!

leitar edit: v-am pus link la poza. bonus!