inca una din chestiile utile dar care nu se prea preda in scoli e despre cum trebuie sa stea costumul pe tine.
nu sint un mare fan al stilului “pinguin”, uniforma mea preferata fiind blugii si tricourile negre. dar pentru ca n-am invatat si/sau n-am muncit suficient, trebuie sa port in fiecare zi costum si cravata. asa ca de voie, de nevoie, a trebuit sa invat cum s-o fac cit mai bine, ca deh, “haina face pe om” si “prima impresie conteaza”.
nu stiu cum o fi fost la altii, dar la mine o perioada a functionat modelul celor din jur: ma mai uitam la unu’, ma mai uitam la altu’ si trageam singur concluziile. si cum la noi rareori am avut sansa sa intilnesc barbati la costum bine imbracati, tot procesul asta de invatare prin observare mi-a luat destul de mult timp si nici acum nu s-a terminat.
desigur, daca ai suficient de multi bani si un croitor bun (eventual mostenit din familia ta de lovelari) nu trebuie sa-ti bati capul cu chestia asta.
dar iata varianta rapida de invatare, peste care am dat in arhivele mele personale, un ghid destul de bun in 11 puncte si 2,000 de cuvinte despre cum trebuie sa stea costumul pe tine:
how should a suit fit? your easy-to-follow visual guide via the art of manliness
iar pentru cei lazy, si varianta video:
deci, in concluzie, alege-ti cu grija costumele, nici nu stii cind te cheama angajatorul perfect la interviu sau cind te invita soacra-ta prima data la masa.
am citit mai demult un articol al unui
pentru cei care au deschis mai tirziu dictionarele, plescarul e unu’ care umbla dupa mocangeala, pleasca adica. free rider. sau parazit. raman totusi la termenul
blogul asta e unul personal dar asta nu inseamna ca trebuie sa fie despre mine. din cind in cind apuca mustrarile de constiinta si credeti-ma incerc sa scap de-asta, adica sa scriu cit mai putin despre mine. imi dau seama aproape cu fiecare postare ca nu reusesc.
deunazi stateam intr-o cafenea. barista striga comanda catre un client. ceva de genul “2 latte, gata”. ma uit la cetatenii de la masa de vis-à-vis, un el si o ea, 50+. observ din limbajul corpului domnului ca acea comanda e pentru ei. fiind insa angajati intr-o discutie (aparent) lejera, nu reactioneaza vizibil catre barista in nici un fel. nu zic nici “am inteles”, “multumesc”, “imediat” etc. de fapt nici nu se uita spre el. dupa 30 de secunde, poate un minut, domnul se ridica de la masa si se duce sa-si ia comanda.