o slujba nasoala e ca o durere de masea. te siciie si nu te lasa in pace. tine mult. ai zice: “scoate maseaua”. da’ dupa aia nu mai ai cu ce sa maninci.
ia uite ce filosof sint!
nus’ cum dracu se intimpla, da de fiecare data patesc acelasi lucru: undeva intre craciun si anu’ nou ma apuca pandaliile planificarii personale. asta dupa ce octombrie noiembrie navighez printr-un ocean plin de depresii si nemultumiri. sa nu ma inteleaga gresit publicu’ spectator, nemultumeala-i fata de sine, c-asa-s io, introvertit si-mi place sa dau vina pe mine (cel putin in lunile oct si nov) chiar si pentru timpeniile pe care le fac altii.
deci iata ca iar am luat-o pe miriste…
revin. asadar: sfarsit de decembrie chef de planificare dupe octombrie – noiembrie “suicidal tendencies”.
asa s-a intamplat si anul iest, si s-o intimpla si la anu’ daca traim sanatosi pina atunci.dupa adinci re-frectii, mi-am dat seama ca in 2010 am zis prea mult “multumesc” si “scuze”/”scuza-ma”. chiar si atunci cind nu trebuia. cu consecintele de rigoare, imi propun pentru anul viitor sa zic de cinci-zece ori mai putin. chiar daca o sa ma abtin si atunci cind va fi trebuit sa spun.
iar pentru tine draga cititorule, o urare de final/inceput de an care merge insa in orice sezon: muie franta!
…ceea ce pentru citit(au)rii mai tineri pare evident.
pentru mine este intotdeauna o surpriza haloinu’ asta. nascut fiind intr-un oras ceva mai mic si deci ceva mai agricol (din cauza proximitatii tarlalelor), imi aduc aminte ca in copchilarie scobeam bostanii toamna. fara sa stiu de unde vine ‘traditia’ credeam ca e un soi de sarbatorire a recoltei. imi mai amintesc ca, spre deliciul porcilor lu’ bunica-miu, nu eram chiar foarte dibaci si ca stricam vreo doi-trei bostani pina iesea unul cit de cit mai acatarii.
prin adolescenta, am descoperit si o trupa de metale mai mult sau mai putin grele, care aveau in logo tot un bostan de-asta scobit si numele aproape identic cu sarbatoarea: helloween. cum aveam un coleg mai priceput la desen il puneam sa-mi mazgaleasca bostanul cu pricina pe te miri unde: caiete, carti, mape si alte rechizite. inclusiv prin scrijeleala pe banca (a se citi “pupitru”).
acum la batrinete, haloinu’ trece pe linga mine. sau eu pe linga el, pentru ca e prezent prin diverse baruri si si alte ‘localuri’ pe care (nu prea le mai) frecventez.
tu cum sarbatoresti haloinu’? ca eu, anul asta, o sa trec la ora oficiala de iarna cu aceasta ocazie.
se zice ca tot omul isi aminteste prima iubita, primul milion de dolari citigati prin munca, prima data la mare, prima data cu avionul, prima oara la puscarie… etc. si evident, prima zi de scoala. stind pe buda si rasfoind catalogul cora (e o pasiune ascunsa de-a mea sa citesc cataloagele hipermarketurilor si supermarketurilor pe buda), am ajuns la un fel de sectiune cu oferte ‘back to school’. si hopa ma trazni nedumerirea: ce faceam eu acum fix 28 de ani in prima zi de scoala? cum a fost? neavind o madeleine la indemina precum marcel proust, am fost incapabil sa-mi amintesc vreo secunda din ziua aia. mergind cu descoperirea mai departe, mi-am dat seama ca cu greu imi mai amintesc ceva din celelate prime dati. asa ca stau si ma intreb, la voi cum e? va mai amintiti prima zi de scoala?
nota: intrebarea de final e deschisa, si daca va simtiti inaripati, folositi cu incredere sectiunea de comentarii. si pentru ca ma simt generos, va dau voie si la cei sub 18 ani sa raspundeti la intrebare. chiar daca aveti teoretic, 10 ani avantaj.
nu m-am gindit pina acum cit de mult poate sa-mi strice ziua un pahar cu apa. sau poate apa dintr-un pahar…
am fost de dimineata la o intalnire, si insetat fiind am cerut un pahar cu apa. apa avea un gust chimic, banuiesc eu de la detergentul cu care fusese spalat paharul, el nefiind clatit indeajuns.
m-a usturat limba toata ziua.
intilnirea n-a fost nici ea prea reusita, si stau sa ma intreb daca nu cumva tot din cauza apei aleia.
cert e ca paharul asta cu apa m-a intors pe dos. n-am avut chef de nimic toata ziua.
… ca tot n-am mai scrijelit cu penita pe la blogul iesta de ceva vreme, iata cateva cuvinte parazitice care sint printre preferatele mela si care raspunde la intrebarea ce pluteste in aer (mama ce imbirligatura a iesit!):
nimic nu s-a schimbat, sint acelasi om serios
ma pregatesc sa fac copii ca sa-mi spele pe jos
pi-es: pina acum ceva vreme credeam ca mi-ar folosi copii la spalat vase, insa cum partea cu spalatul pe jos s-a intetit in ultima vreme, as prelua oricind bucuros spalatul de vase…
postez aici nu ca sa ma laud ci doar ca sa se consemneze oficial, ca astazi am mai terminat o scoala. daca stau sa adun toti anii petrecuti pe sau prin bancile scolii imi dau seama ca am pierdut ceva vreme cu asta.
nu e nevoie nici sa ma felicitati si nici sa fiti invidiosi pe mine si pe succesele mele. succese in munca, bineinteles!