te-am visat azi noapte. purtai o rochie rosie, cu flori mari, albe. si un zambet care iti lumina fata.
bineinteles ca nu o sa-ti zic niciodata asta.
pandemie. midlife crisis. angoase. apa calda lipsa. cacatul a lovit ventilatorul.
visul meu pina de curind era (sa am) un mercedes. c klasse. albastru. chiar ma gindeam sa imi evaluez activitatea zilnica in cit de mult ma apropii sau ma indepartez de (ziua in care o sa am un) mercedes.
ca sa fie clar, eu as vrea un mercedes pentru ca e mercedes. nu pentru ce reprezinta un mercedes.
dar chiar, cam ce-ar puea reprezenta pentru mine un mercedes? probabil ca o perioada in viata in care nu as avea alte griji si m-as putea bucura de el. ziua aia in care toate problemele s-ar rezolva. sau le voi fi rezolvat eu.
stiti cintecul ala al formatiei partizan? in care scafandrul prinde pestisorul de aur si ala ii zice ca poate sa-si pune orice dorinta.
un singur lucru nu-ti dori.
e mercedes, ca vei muri.
scafandrul insira o mare lista, si la sfirsit zice:
insa mult, si mai ales,
sincer, vreau un mercedes.
si mie in cap mi s-a fixat mercedesul. nimic si nimeni nu se compara cu el. cred ca fiecare are mercedesul lui. numai ca al meu e chiar mercedes.
n-am condus niciodata un mercedes.
azi am inceput scoala. clasa zero cum ii zice acum. bine, nu sint exact 20 ani de cand am inceput scoala ultima data, pentru ca eram la facultate, si acolo se incepe pe 1 octombrie. dar suna prea bine titlul ca sa-l ratez.
azi am inceput scoala. bine, de fapt am fost doar la festivitatea de inceput de an scolar, pentru ca scoala o s-o incepem peste vreo saptamina. sau doua. scoala e in renovare si muncitorii inca lucreaza, asa ca nu sint sali de clasa disponibile in care sa invete copiii. e bine totusi, imi zice un amic. ca au bani ca s-o repare.
azi a am inceput scoala. si am avut niste emotii cit casa. bine, mai mult noi, parintii. am alergat prin curtea scolii cu telefonul in mina sa facem poze. copilulului cu flori in mina, la coada, asteptind sa i le primeasca invatatoarea. acum 37 de ani (aici am scos calculatorul de birou sa calculez exact) n-a fost la fel. pentru ca n-am avut invatatoare. si nu eram atit de multi sa facem coada. iar parintii nu aveau telefoane.
azi am inceput scoala. bine, nu eu, ca eu am venit la serviciu, iar copilul s-a dus acasa. dar sa fiu al naibii daca mai conteaza ceva azi in afara de faptul ca am inceput scoala. dupa vreo saptamina de pregatiri in care tot universul meu s-a rasturnat cu cracii in sus la propriu si la figurat. dat cu var, montat mobila, cumparat rechizite.
azi am inceput scoala. a fost doua prima zi de scoala din viata mea.
acum vreo luna mi-am rasucit ceva intre umeri in timp ce ma intindeam (singur) in pat. de-atunci, “mi s-a lasat” o durere pe mina si mi-a amortit un deget. m-am dat cu alifie. nu m-am dus la doctor sau la fizioterapeut. nu pare sa treaca doar ca m-am obisnuit cu durerea.
am din ce in ce mai putina rabdare cu oamenii din jurul meu. colegi, familie. ca prieteni nu mai am. sint ciufut.
cind am zile aglomerate de nu-mi vad capul de treaba intru intr-un soi de panica, cum ca nu mai am timp de-ale mele. cind colo, ce sa vezi! cind nu am (chef de) treaba, nici de-ale mele nu prea am (chef).
dau din ce in ce mai des vina pe altii pentru chestiile care nu-mi ies. realitatea este ca uneori e vina mea, alteori vina altora. oricum ar fi, sint bulversat, nici eu nu mai stiu cind e cum. asa ca merg la sigur si dau (tot timpul) vina pe altii.
de vreo doua luni m-am lasat de fumat. surprinzator, nici de baut nu prea mai am chef. totusi nu ma simt mai sanatos. dimpotriva, vezi mai sus. si m-am si ingrasat 2 kile.
de vreo juma de an m-am apucat de alergat. sanchi! o data pe luna apuc sa alerg cite 5 kilometri. imi place treningul meu, sic, negru (cum altfel), asortat cu adidasii (ma rog, pantofii sport). ma imaginez intr-o reclama la nike. just do it! e bine de stiut ca tot echipamentul il am de la decathlon, mult mai ieftin. intre timp mi s-a stricat si bratara de fitness, cea cu care urmaream progresul.
in fiecare zi ma gindesc cum sa trec la nivelul urmator. sa fac ceva extraordinar. hobby, second job, business, consultanta, chestii grele. in fiecare seara sfirsesc pe canapea uitindu-ma 2-3 ore la netflix sau arzind gazu’ pe twitter.
azi m-a sunat un numar necunoscut, de vreo citeva ori. la un moment dat am raspuns. la celalalt capat al firului, o voce cu un puternic accent moldovenesc m-a intrebat “da tu cine esti”. nu i-am zis cine sint, am inchis si i-am dat block.
am incalecat pe-o sa.
daca ma tin de treaba, s-ar putea sa iasa o serie noua, un fel de amintiri din copilarie. in orasul in care m-am nascut, am copilarit si mi-am trait adolescenta pina la inceputul anilor ’90, am intilnit tot felul de oameni. de unii dintre ei, mi-i aduc aminte in tot felul de imprejurari chiar si dupa mai bine de 25 de ani de cand am parasit incinta. cam ca proust atunci cind minca madlene.
la capitolul bullying , de exemplu, ii am pe capete, sorin c. (si var-su costel), chiorulet (si inca vreo 2-3 tigani carora nu le placeau ‘metalistii’).
capete era recidivist. nimeni nu stie exact pentru ce anume facuse puscarie, probabil pe vremea lu’ ceasca dar nu numai. viol, desi cam greu de crezut, ca nu prea il vedeai cu femei. batai, probabil, furaciuni. sigur nu omorise pe nimeni. avea un cap mare si oarecum colturos, care cind se imbata (destul de des) se facea rosu stacojiu. nu era mare, era mai degraba mic si indesat, mergea usor aplecat, si avea pe vremea aia vreo 30. fara ocupatie. habar n-am de unde facea rost de bani sa traiasca, de ajutor de somaj nu poate fi vorba, pentru ca nimeni nu si-l aminteste muncind macar o zi in viata lui. uneori mai lua cu japca de la noi astia mai mici bani de bere. facea un fel de cheta, numai ca daca ziceai ca n-ai puteai sa-ti iei o palma dupa ceafa si/sau un sut in cur. maxim. avea o pasiune pentru baietii de liceu, aia mai mici si mai slabanogi. pe care-i acosta prin parcuri sau prin discoteci, de cele mai multe ori ca sa le ceara bani sau sa-i certe ca s-au uitat urit la el. daca il vedeai pe strada era bine sa treci pe trotuarul celalalt, zice-se.
pe capete il depasea cumva renumele, pentru ca rareori l-am vazut sa se bata serios cu cineva. mai mult, circulau legende cum ca nu stiu care l-a prins intr-o seara beat muci si l-a batut, drept razbunare pentru zilele fripte pe care i le facuse.
uneori disparea din oras cu lunile. chiar cu anii. lumea zicea ca era la pirnaie, si se bucura mai mult sau mai putin fatis aducind vorba. era mai liniste o perioada pina la intoarcerea lui, desi mai erau citiva care incercau sa-i ocupe locul in sufletele noastre de adolescenti mici, pletosi, cu blugii rupti si speriati de bombe.
dar despre ei, alta data, poate.
cocuta e liderul railor care a devenit bun. are un ajutor, vampi, care la un moment dat l-a omorit pe cocuta ca sa fie el sef. pentru ca asa au votat bunii. vampi nu voia chiar sa-l omoare pe cocuta, tinea la el, insa a trebuit sa faca cum au votat bunii. vampi ii conduce pe buni in lupta cu raii prin diverse locuri din galaxie, insa de cele mai multe ori bataliile se dau pe planeta katsburg.
azi dimineata, pe masa din bucatarie, fire girl si vampi au dat batalia finala pe katsburg, intr-o chestie hidroenergetica al carui nume nu l-am retinut. scena e din episodul 20 al seriei cocuta care se intituleaza ultimul imperiu.
in calitate de mos batrin (sic!) si ramolit care a lucrat deja cu vreo citeva generatii de tineri (doua, trei) declar ca ce ma surprinde si contrariaza in acelasi timp la cei de 20-25 este lipsa de curiozitate. ca n-au chef sa munceasca pentru ca sunt oportunitati peste tot, ca sint mai concentrati pe leisure, ca au spirit civic, ca nu stiu daca e retezat sau fagaras, inteleg. bai, dar daca iti dau ceva sa faci si tu nu esti nici macar curios sa vezi cum au facut altii, cind ai informatia la degetul mare (ala cu care faci scroll pe smartfon), zau daca inteleg!
si apoi imi intorc privirea in sufragerie si ma uit la mini one care “face” lego de dimineata pina seara. si caruia ii place sa-i citesti. si care a invatat sa citeasca (mai mult) pentru ca voia sa stie cum se numesc personajele si navele din star wars. si sa socoteasca pentru ca sa vada care set lego e mai ieftin. el pare curios. inca. sper sa-l mai tina si cind s-o face mai mare.