fiu-meu, 8 ani, m-a întrebat mai deunăzi, intr-o discuție pe care o aveam în contradictoriu, ca “ce-ai inventat tu tati?”
evident ca n-am inventat nimic și la cei aproape 46 de ani putine sunt faptele mărețe pe care le-am făcut și pe care istoria sa le înregistreze despre mine.
e normal, pina la urma nu toti oamenii sunt eroi sau inventatori. unii dintre noi, trec prin viață mai discret și poate plantează un copac, o idee în capul altora sau nici măcar atit.
insa niște oameni s-au gindit sa contruiasca un teatru de la zero. ideea mi s-a părut foarte mișto. uite, am zis, o chestie pe care merita sa o faci intr-o viață, și la care nu multi se gindesc. cei mai multi iei propun sa facă o casa. o vila. da’ un teatru? nu prea.
așa ca am donat.
căci ce putem face noi, ăștia care trec prin viață fără sa inventeze nimic? sa ii ajutam pe cei care vor sa facă un teatru, de exemplu.
mi-a prezentat unu’ azi planul lui de cucerire a mapamondului pe juma’ de foaie de fllipchard. vreo ora si ceva m-a invartit printre milioane si catralioane de useri si de dolari. cand am ajuns la intrebari concrete, s-a grabit sa plece, ca avea treaba. intre viziune si halucinatie e o diferenta atit de mica!
kate, 30, casatorita, 2 copii gemeni, e din dublin si a venit in bucuresti pentru ca a gasit promotie la biletele de avion. impreuna cu o gasca de vreo 5-6 prieteni. primul loc in care s-au oprit (dupa ce s-au cazat la hotel) e un bar irlandez din centru, unde sint de aproape 12 ore, adica de la prinz pina ora inchiderii.
urgent cargus e compania aia de curierat care inventeaza tot felul de motive sa nu-ti livreze pachetul ca sa te duci tu la mama dracului pe centura sa ti-l ridici. si cind ajungi acolo, la depozit, sa petreci cel putin o ora, timp in care ei sa-ti caute coletul pentru care tu ai platit (25 EUR!) ca sa ti-l livreze la usa.