“…M-am dus la Altrom, am intrat şi am zis direct “vreau să vină patronul de mine”. Şi a apărut un tip pe care acum îl cunoaşteţi mai bine – Puiu Popoviciu. Nu m-am aşteptat!”
zice grigoriu de la tempo.
bai nene, ne lasi! (pentru cei care au deschis mai tirziu televizoarele).
de-aici.
stiu ca sint rautacios si ca unii vor ridica din sprinceana la postul asta dar nu pot sa ma abtin.
am o problema cu o factura vodafone, o plata mai exact. problema cauzata de o eroare a lor, nu una a mea. deci purced, nervos din start, sa apelez minunatul serviciu de asistenta clienti. care pe vremea mea era steluta-doi-doi-doi. o colega imi zice ca nu. pentru probleme de facturi suni la steluta-doi-doi-patru.
primul apel: steluta-doi-doi-patru. intra dupa cum e si normal ivr-ul. astept sa selectez optiunea “consultant”, tasta zero. apas tasta zero. intra un mesaj de asteptare. de vreo citeva ori. apoi de vreo citeva zeci de ori. nu exagerez. dau 3-4 mailulri in timp ce ascult mesajul cu pricina. mai discut cu unu-doi colegi, rezolvand ceva probleme marunte. nu pot sa zic ca mi-a crescut nivelul de adrenalina, insa cu siguranta ca mi s-a incalzit urechea la care tin telefonul mobil. pentru ca si telefonul s-a incalzit de atita hold. in engleza mesajul suna cam asa (ala din romana oricum parea aiurea rau…):
… your call has been placed in a priority queue. please continue to hold.
dupa atita asteptare ma gindesc ca forma lui corecta ar fi:
… your call has been placed in a very low priority queue. please continue to hold.
in sfirsit intra apelul. raspunde o fiinta umana. cel putin asa pare. incerc sa-i explic “ce doreste caprioara”. cind aude de facturi zice ca am sunat unde nu trebuie. am ajuns in centrala zice. bine dar eu am sunat la steluta-doi-doi-patru. pai sinteti persoana fizica? pai da. pai trebuie sa sunati la steluta-doi-doi-doi. sint mult mai nervos. asa ma enervez eu fara motiv uneori. intrerup convorbirea mirlaneste si sun la steluta-doi-doi-doi.
al doilea apel: steluta-doi-doi-doi. intra iar ivr-ul. cinci optiuni. nici una de factura. ma “plimb” prin meniu. n-o gasesc. reiau procesul din “top level of menu” si incerc sa identific tasta pentru “consultant”. nu reusesc sa o gasesc. ma uit pe site. vad ca exista optiunea, pe bani (0.41 euroi pe minut!) sa vorbesti direct cu un consultant. sa sunam acolo deci!
al treilea apel: steluta-cinci-cinci-cinci. deja m-am mai calmat, dar tot nervos sint. suna direct un telefon, nu mai intra “robotu'”. raspunde un flacau. renunt sa-i explic ce problema am, si il intreb pe un ton deloc prietenos (cum ziceam, sint nervos, frustrat) cum pot intra in legatura cu un consultant. sunati la steluta-doi-doi-doi. bine zic, dar acolo nu se poate lua legatura cu nici un consultant. ce problema aveti? una legata de factura…. pai tre’ sa sunati la steluta-doi-doi-patru. pai am sunat acolo si m-a trimis catre centrala. inchid brusc, evident fara sa spun la revedere.
al patrulea apel: steluta-doi-doi-patru. inainte sa sun incerc sa ma calmez. m-am ambalat fara motiv. poate-s io prost ca nu am gasit optiunea potrivita. sun. apas zero. raspunde cineva (muuult mai repede decit ma asteptam). sint cutare, vreau cutare chestie. pai da dar trebuie sa sunati la steluta-doi-doi-patru. aici ati nimerit in centrala. pai da, dar eu am sunat la steluta-doi-doi-patru. nu ma intereseaza cum am ajuns ‘in centrala’ oricum. si oricum nu mai am nervi sa mai sun la vreo steluta, pentru ca e al zecelea apel… (exagerez, normal!) bine, haideti ca va fac eu legatura. bine multumesc. imi face legatura. dau de un om. vorbesc. avem un dialog. comunicam. imi zice ce am de facut. etc.
durata estimata a aventurii: o ora
gustul ramas in urma experientei: amar.
senzatia dominanta: frustrare.
ideea care-mi incolteste in minte: sa ma mut la oringi. ei au si aifon de-ala de care vreau eu.
habar n-am cine-a comis-o pe asta: patriarhia sau jurnalistul de la mediafax. cert e ca ma intreb: care este de fapt forma de sclavie moderna: legalizarea prostitutiei sau prostitutia insasi? cum ar veni: legalizezi nu legalizezi, prostitutia ramane. chiar si cea mai moderna forma de sclavie, daca trebuie neaparat.
… caci la ce e bun un blog zilele astea daca nu la a-ti relata cu naduf sau cu extaz, dupa caz, faptele iesite din comun din propria-ti ograda…
la ceva mai mult de un an de la data la care ma declaram oficial posesor cu acte-n regula de permis de acces in gasca lui fane treburi, iata ca un baiat sau niste baieti dibaci, facand o scurta vizita in vastele apartamente in care locuiesc, s-au gandit sa ma dea afara pe usa din dos din gasca cu pricina, deposedindu-ma cit ai zice peste de mult iubitele scule: una bucata mac book pro 13” si una bucata ipod nano. cele doua se aflau in acelasi rucsac care statea cuminte in sufragerie in timpul orelor mele de program (de lucru).
sa ii/le stea in git.
acum ceva vreme am primit o ‘propunere de conectare’ (daca se poate zice asa!) pe o retea sociala de la o doamna partener intr-o firma de recrutare. in ‘propunerea’ cu pricina dumneaei mi-a cerut niste date personale de contact sa-mi trimita o propunere de job. desi nu caut activ de lucru in perioada asta si desi nu o cunosc deloc pe doamna cu pricina, am dat curs invitatiei si solicitarii, si la mai putin de citeva ore am primit pe e-mail brief-ul jobului respectiv. care nu ma interesa. in acest din urma e-mail, doamna m-a rugat ca in cazul in care jobul nu ma intereseaza sa-i recomand pe cineva. pina aici nimic spectaculos.
am pierdut (asa cum aveam sa constat mai tirziu) 10 – 15 min sa-i ‘fac rost’ de o recomandare. pentru ca atunci cind recomanzi pe cineva trebuie sa ii ceri acceptul: ‘bai pot sa te recomand pentru cutare job? care e-mail sa ti-l dau? iti dau si numarul de telefon?’ chiar si numai pentru atita efort ma gindeam ca voi primi un reply la mail cu un ‘multumesc’.
sa ma obosesc in continuare sa va mai zic ca nu am primit nici macar un reply cu ‘du-te-n ma-ta fraiere?!’ si sa ma mai obosesc sa va spun ca asta e practica obisnuita in domeniu in romania?! ca in cazul unui refuz de fapt raspunsul se transmite prin non-raspuns?! o singura exceptie am intilnit pina acum, si am tinut neaparat sa ii comunic respectivului recruiter ‘s-o tina tot asa’ pentru ca asta e unul din atributele lui de diferentiere…
chiar asa, stie cineva cum poti sa te ‘deconectezi’ cu cineva de pe o retea sociala?
update: am gasit instructiunile ‘deconectare’ pentru reteaua sociala de care vorbesc. ma simt razbunat.
azi, in prima zi cu zapada din bucuresti, m-a pus dracu’ (sau mai degraba actionaru’ majoritar) sa fac drumuri cu masina. am petrecut patru ore frumoase, in trafic, alaturi de partenerii mei rabdatori, pentru un drum care in mod normal ar dura 40 min.
explicabil, in cin’spe decembrie zapada este o surpriza.
multumesc